Clicky

Fetițe dulci ca-n Rovinari / Mai sunt decât în Mătăsari

Fetițe dulci ca-n Rovinari / Mai sunt decât în Mătăsari

Mătăsari nu e doar o stradă în București, ci și un orășel-fantomă din Gorj. Cu aceeași reputație. Rovinari (cel de care mi-am amintit auzind că Hernan Crespo va susține financiar echipa de fotbal de-acolo) seamănă cu Mătăsari ca două picături de smoală. E și el tot un orășel din Gorj. Față de ambele, Motru pare Barcelona.

Când jucam fotbal și plecam în deplasări ne dădeau pachet. Mâncare pentru drum. Și în pachet era un colț de pâine, un pateu fără cheiță, un triunghi de brânză topită și o cincime de salam de porc.

Blocurile din Mătăsari erau negre ca de la fum. Și alea din Rovinari tot la fel. Din loc în loc, geamurile lipseau. Între ferestre aproape vesele, vii, cu perdele și abțibilduri cu supă, apăreau găuri negre prin care nu se vedea nimic în afara trecutului familiilor care plecaseră, poate, de ani de zile, în locuri mai prielnice vieții.

Ne urcam în autocar și plecam spre orașul în care aveam să jucăm. Două echipe de juniori, trebuia să jucăm două meciuri. Ascultam manele (walkmanul meu era prea prost și nu făcea niciodată față oricărui zgomot mai mare decât torsul unei pisici) și, ăia care aveam, mâncam ciocolată. Nu ne atingeam de mâncare pentru că antrenorul nostru avea un fix: să nu mâncăm înainte de meciuri. Pică greu. Înainte s-ajungem la Mătăsari sau Rovinari n-am fi mâncat oricum.

Străzile din Mătăsari erau pustii, ca și alea din Rovinari. Până la stadioane ne uitam pe geam și ne simțeam în filme SF postapocaliptice. Ăia care știau ce-s alea. Stadionul din Mătăsari și ăla din Rovinari semănau și ele: o singură tribună a doua, mai înaltă decât te-ai fi așteptat, construită din schele neacoperite, cu spații și mari de jumătate de metru între ele, prin care se vedea în jos. Te urcai în tribună cu o strângere de inimă, privind printre fiare pământul, la 10-15 de metri sub tine.

Dar nu priveai mereu doar pământul prin spațiile goale ale așa-ziselor tribune. Deseori aveai ocazia să vezi lucruri mult mai pasionante. Cât juca echipa cealaltă și a ta stătea în tribune, jumătate dintre colegi erau, de fapt, sub tribune. Dădeau muie localnicelor în văzul întregii asistențe. Nimeni nu se uita la meci. Toată lumea era cu privirea ațintită în jos, unde, ca într-un film porno fake de la petreceri, pe 10 metri pătrați erau împrăștiate 5-6 perechi, mereu cu ea în genunchi. Doar că astea erau reale.

Și colegii noștri se întorceau mereu fără pachetele cu mâncare. Era prețul muii: un colț de pâine, un pateu fără cheiță, un triunghi de brânză topită și o cincime de salam de porc. Uneori, foarte rar, ne dădeau o bucată de grătar. Nu ne-au dat niciodată, totuși, când am jucat la Mătăsari sau Rovinari. M-am întrebat mereu dacă au făcut-o intenționat. Dacă cu pachetul ăla sărăcăios primeam un oral în semipublic de la fete de generală, mi-e și frică să mă gândesc ce am fi putut lua dacă aveam la noi și carne.

12 thoughts on “Fetițe dulci ca-n Rovinari / Mai sunt decât în Mătăsari

  1. Fara legatura cu subiectul, dar nu mai stiu unde/cui sa ma adresez pentru rezolvarea problemei unui abonament pe 6 luni la revista Kamikaze, platit online. Mentionez ca am sesizat – fara rezultat – acest lucru la toate adresele de e-mail de la dep. abonamente, redactie, distributie… iar la telefoanele afisate nu raspunde nimeni.
    ——
    Numar referinta: 12568849
    Data si ora: 2012-04-17 09:37:52
    Total General Comanda: 45,00 RON
    Referinta produs: 5036815
    Nume produs: Abonament Revista Kamikaze – 6 LUNI
    Cantitate: 1
    Pret/unitate: 45,00 RON
    Taxe (TVA): 0,00 RON
    Total: 45,00 RON
    ——
    Cu speranta. Ultima.
    Valeriu Florea
    valiflo@yahoo.com

    1. Cred ca o sa primesti in schimbul abonamentului un pachetel cu o cincime de salam si un pateu fara cheita. Fara carne.

  2. Ba, ce ti-e si cu jurnalismu asta, cum se confirma legea aia ca gradul de adevar al unui reportaj e direct proportional cu distanta dintre cititor si locul faptei… 😉

    1. si matale credeai ca e slab de la atata mancare, cand colo el umbla cu handralaii pe sub schele si-si umplea stomacul cu materii organice coifere.

  3. “Cât juca echipa cealaltă și a ta stătea în tribune, jumătate dintre colegi erau, de fapt, sub tribune.”
    cum, ba, in liga 5 fotbalu se joaca pe ture ca sahu?

  4. Vrajeala, cine iti sta tie sa se futa pe resturi..? Mult mai profitabil si util era sa vinzi tigari la bucata.

  5. Am avut niste afaceri prin zona acum cativa ani;i-mi amintesc ca prin 2001-2002,exista un excavator-gigant ptr.decopertare,care,in 5(cinci)zile…a…DISPARUT.Traiasca Bombonel si cu TAWIL,cei care faceau preturile la deseurile feroase in toata tara.Datorita unei OG emisa de poponar,zeci de mii de societati si-au inchis portile.Ma refer la societatile de colectare a fierului vechi.In acesta OG 13/2002,se cereau dotari de cca 2,5 miliarde,in conditiile in care ,majoritatea REMAT-urilor din tara fusesera vandute cu 6-8 sute de milioane de lei vechi.Mai grav este ca prin 1993-1995,PDSR-PSD-ul de azi,a emis un OG prin care deseurile neferoase au putut fi exportate(zeci de camioane stateau la coada zilnic la REMAT-urile si SRL-urile straine(marea majoritate din tarile arabe si italienesti)pline cu deseuri de cupru si mai ales de ALUMINIU(tevi de irigatii) provenite din SISTEMUL DE IRIGATII NATIONAL….iar Romania,…importa minereu de cupru probabil si de alte materiale neferoase.Daca,considerati ca este corect,votat-i in toamna.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *