M-am născut critic de artă
Că suprarealiștii sunt niște impostori e un fapt demonstrat. Că eu propovăduiesc simplitatea și sinceritatea în artă, v-am mai spus. Deci fără îmbârligături, fără chestii alambicate, da? Te crezi artist? Ai ceva de spus? Ok, spune-o. Suntem numai urechi. Dacă are substanță, poate fi spus simplu, fără emfază și scurt. O să ne dea pe spate. Dacă n-are, încerci în zadar să-i dai valoare din artificii tehnice. Renunță. Înseamnă că nu ești artist. Și noi vom zâmbi stânjeniți când ne vei întreba cum ni s-a părut.
Dacă sunt critic de artă? Nu în sensul acceptat al termenului. Dar sunt critic de artă înnăscut, vorba lu Gigi Becali. Pur. Neîntinat. Sunt un om de bun simț și sincer. Deci pot să critic orice tip de artă. Sigur, nu mă arunc la pictură sau scluptură (știu, glumă), nici chiar așa. Doar că, în ciuda lipsei mele scandaloase de cultură, am pretenția că-mi plac lucruri mișto. Am și un exemplu de artă pură. Această poezie:
- Jenny kissed me when we met,
- Jumping from the chair she sat in.
- Time, you thief! who love to get
- Sweets into your list, put that in.
- Say I’m weary, say I’m sad;
- Say that health and wealth have missed me;
- Say I’m growing old, but add-
- Jenny kissed me!
Autorul, Leigh Hunt, și-a petrecut mai mult de jumătate din viață bolnav și într-o sărăcie absolută. Mânca de pe jos, cerșea pe la colțuri, d-astea. Dar modul în care, în versurile astea opt, nu cerșește mila cititorului sau a providenței este încântător: ”Say that health and wealth have missed me”. Nu dă în nici un moment vina pe destinul nedrept (ca românii), vedeți? Nu crede că toate i se întâmplă numai lui și nu înjură de Dumnezei. Bogăția și sănătatea pur și simplu l-au ocolit, zice. Se întâmplă. Își asumă condiția de ratat și, mai ales, pe aia de ratat efemer, cu stoicism și demnitate. Mai ales că un lucru compensează pentru toate suferințele prin care a trecut: l-a pupat Jenny, bă! Și cu asta i-a plătit-o timpului (timpul e mereu băiatul rău) cu vârf și îndesat.
Știu că tot comentariul de mai sus se înțelegea din text și că-s un bou că am subliniat evidentul. Voiam doar să vă demonstrez că arta adevărată e ușor de comentat. Nu trebuie să fii critic profesionist pentru asta. Fiți sinceri și simpli, oameni buni! Lăsați bășinile pentru pseudointelectuali.
9 thoughts on “M-am născut critic de artă”
Mais notre Oiseau sous les laryx
Pour de mallarméennes nixes,
Mais notre Oiseau sous les laryx
A fait caca dans l’eau du Styx O gramada de poezie d-acilea: http://www.fatrazie.com/patachan.htm
Pe bune, esti un dobitoc, mihnea de la luna amara se rasuceste in mormant….
eu ma gandeam la altceva.
pe tiparul poantei aleia, vegetarian=termen dat in vechime celui mai slab vanator al tribului, eu i-as pune pe abstracti sa-mi deseneze o pisica.
da asa, misto, realist.
poti ma, sa desenezi o pisica, sau doar te caci pe tine c-o reduci la esente?
brâncuşe, daca te vamuiam eu, o incurcai mai nasol, te si bateam intr-un birou sa zici de unde ai ciordit fiarele alea vechi.
Bravo. Ai dreptate. Arta nu-i pentru semidocti. Cata vreme stii c-o ai intre picioare, nu-ti trebuie un specialist sa-ti spuna cand s-o folosesti – cand vrea muschii. Si daca te dranjeaza “semidoct”, poti sa-l inlocuiesti cu (ins) “cu picioarele pe pamant”, “infipt in realitate”, “dat dracului”, “istet”, “descurcaret”… lista-i lunga. Odinioara, ce ma amuza pe mine era lejeritatea si promptitudinea cu care opinau. Ferm. Despre orice. Acu’ m-am obisnuit. Sunt prea multi.
@ciufufufutozaurus whatever
neica, nu te lua de brancusi, ca esti dobitoc. spre deosebire de “abstractii” de azi, care pun pe sevalet ochiu-n gura si cola-n fanta din start, si daca ii rogi sa-se deseneze pisica, cum zisesi, iese ghernica, brancusi stia meserie adevarata. si inca cum! a inceput cu sculptura clasica, elevul lui rodin etc.
ca si picasso: am vazut la MoMa (nu-ti explic ce e – sigur nu-i mamica ta)niste panze picasso din perioada clasica, de stai in cap. mona lisa, nu alta (asta ca sa-ti dau un reper pe care-l poti pricepe). asa ca ciocu mic, mai umbla prin muzee, e gratis o data pe luna.
ai sa te chis in freza ce tare esti
ce-i aia ciufufutozaurus whateva, ma, poponarule opărit?
trebuie sa includem o expunere despre viata si opera autorului la fiecare referinta, in fiecare misto evident, inghesuit si el in context, plimbatule?
faza aia mai putin cunoscuta de fotografii de nunti de la tg jiu putea sa-ti dea de inteles ca nu era cazul sa povestesti tu ce magneti de frigider ti-ai cumparat de la mumu.
si-mi mai zici, la final, ca ma pot duce si eu la muzeu, ca e eftin de tot? esti un cacat inchipuit cu reflexe de cocalar. cati bani spargi tu pe cultura, futu-te-n gura.
ce sa fie, ce sa fie?
omul mort cu pula vie.
Dar fereasca Sfanta soarta
de-omul viu cu pula moarta.
E clasica, stiu. http://www.youtube.com/watch?v=tS37PB8oe-w