Că suprarealiștii sunt niște impostori e un fapt demonstrat. Că eu propovăduiesc simplitatea și sinceritatea în artă, v-am mai spus. Deci fără îmbârligături, fără chestii alambicate, da? Te crezi artist? Ai ceva de spus? Ok, spune-o. Suntem numai urechi. Dacă are substanță, poate fi spus simplu, fără emfază și scurt. O să ne dea pe spate. Dacă n-are, încerci în zadar să-i dai valoare din artificii tehnice. Renunță. Înseamnă că nu ești artist. Și noi vom zâmbi stânjeniți când ne vei întreba cum ni s-a părut.

Dacă sunt critic de artă? Nu în sensul acceptat al termenului. Dar sunt critic de artă înnăscut, vorba lu Gigi Becali. Pur. Neîntinat. Sunt un om de bun simț și sincer. Deci pot să critic orice tip de artă. Sigur, nu mă arunc la pictură sau scluptură (știu, glumă), nici chiar așa. Doar că, în ciuda lipsei mele scandaloase de cultură, am pretenția că-mi plac lucruri mișto. Am și un exemplu de artă pură. Această poezie:

Jenny kissed me when we met,

Jumping from the chair she sat in.

Time, you thief! who love to get

Sweets into your list, put that in.

Say I’m weary, say I’m sad;

Say that health and wealth have missed me;

Say I’m growing old, but add-

Jenny kissed me!

Autorul, Leigh Hunt, și-a petrecut mai mult de jumătate din viață bolnav și într-o sărăcie absolută. Mânca de pe jos, cerșea pe la colțuri, d-astea. Dar modul în care, în versurile astea opt, nu cerșește mila cititorului sau a providenței este încântător: ”Say that health and wealth have missed me”. Nu dă în nici un moment vina pe destinul nedrept (ca românii), vedeți? Nu crede că toate i se întâmplă numai lui și nu înjură de Dumnezei. Bogăția și sănătatea pur și simplu l-au ocolit, zice. Se întâmplă. Își asumă condiția de ratat și, mai ales, pe aia de ratat efemer, cu stoicism și demnitate. Mai ales că un lucru compensează pentru toate suferințele prin care a trecut: l-a pupat Jenny, bă! Și cu asta i-a plătit-o timpului (timpul e  mereu băiatul rău) cu vârf și îndesat.

Știu că tot comentariul de mai sus se înțelegea din text și că-s un bou că am subliniat evidentul. Voiam doar să vă demonstrez că arta adevărată e ușor de comentat. Nu trebuie să fii critic profesionist pentru asta. Fiți sinceri și simpli, oameni buni! Lăsați bășinile pentru pseudointelectuali.