Sînt un Porsche 911. Sînt negru și am ochii mari, ca o țigancă ce călărește 300 de cai în același timp. Îmi place să alerg și urăsc orașele, gropile și Loganurile. Îmi place vîntul în nări, soarele oglindindu-mi-se în tablă, șoseaua lipicioasă sub mine și labiile lipicioase pe scaunul meu drept. Și-mi mai place benzina bună. De aceea îmi urăsc proprietarul care vineri, 11 mai, ora 15:35, mi-a băgat benzină de 95 (!) în valoare de 50 de lei, la stația Rompetrol de pe șoseaua Virtuții. Am consumat 5 din cei 7,93 litri tîrîndu-mă cu 10 la oră prin traficul de pe Ștefan cel Mare, pînă la blocul urît de garsoniere din Colentina, unde stau de obicei parcat. Mă supraturează, cum îmi place mie, doar cînd e cu vreo pizdă în dreapta. În rest merge la consum și mă lasă la liber cînd se apropie de stopuri. Mă jur că, dacă mă trece pe GPL, mă arunc în fața unui tir, pe contrasens.

Sînt o pompă de benzină. Sufăr pentru că cred că oamenii mă urăsc. Mereu, cînd se dau jos din mașină și mă văd, se încruntă, se freacă la ochi, apoi iar se încruntă și înjură printre dinți. Sigur mă urăsc, altfel de ce văd tot mai puțini, în ultima vreme? Și ăia puțini abia dacă mă mai ating. Nu-mi mai apasă maneta cu hotărîrea bărbatului încrezător în portofelul lui care vrea să facă plinul, cum făceau odată. Acum abia o mîngîie toți cu arătătorul, ca niște poponari care cred că benzina e mai multă dacă picură, nu curge. Și, cînd sînt gata să ajungă la 30 sau la 50 de lei, se concentrează și degetul începe să le tremure pe trăgaci ca unor bețivi care joacă ruleta rusească cu șase gloanțe. Dacă depășesc suma rotundă, oftează cu amărăciune, intră în mașină, scot o monedă de 50 de bani dintr-un spațiu de depozitare și se îndreaptă spre casă gîrboviți. El n-a depășit. Cocalarul. A venit cu Porsche-le ăla frumos și m-am simțit mîndră la gîndul că o să-i dau cea mai bună marfă a mea, benzina de 99, aia pentru domni care-și permit să dea mai bine de 2 lei pe kilometrul parcurs cu mașina sport prin oraș. Dar el a băgat din aia de 95 de 50 de lei, nemernicul! Apoi mi-a scuturat furtunul secunde în șir, minute chiar, încercînd să scurgă și ultimii stropi. Mare mi-a fost mirarea că nu a început să-l apese meticulos de la bază înspre vîrf, cum faci cînd ți s-a terminat pasta de dinți și vrei, totuși, să mai scoți ceva din ea. Dragul meu Porsche, dacă mă citești să știi că-mi pare rău! Dragii mei oameni, și de voi îmi pare rău!

Sînt un cocalar. Tata a avut bani mai mulți, acum are bani mai puțini. Acu doi ani mi-a dat o sută și ceva de mii și-o garsonieră. Eu mi-am luat o mașină sport, o mașină limuzină, un SUV și restul i-am spart în cluburi. Înainte îmi permiteam să scot fetele și-n oraș, nu mă bazam doar pe mașină și pe gelul de păr. Acum mai scot cîte una, decît o plimb, și pe urmă, noaptea, cînd nu vede exact în ce cartier stau, o invit la mine la un episod din Top Gear. Fantezia mea maximă este s-o fut îmbrăcată în costumul lui Stig. N-am tot timpul bani să bag benzină, acu trăiesc iar ca la școală, din ce-mi mai dă tata de buzunar. Vineri am avut un milion. Mi-am luat țigări, mi-am luat două pachete de Love Plus, mi-am luat șaorma, cola la doi jumate și un gel nou. Tot restul l-am investit în benzină. Am băgat de 95 ca să țină mai mult. Nu bag de aia de 99, că mașina mea e din ’96, care-i mai aproape de 95 decît de 99, deci e mai bună pentru ea. Din păcate, am băgat-o degeaba. Fata de vineri n-a vrut să vină la mine. M-am dus acasă, am dat drumul la Top Gear, am băut juma de sticlă de cola și m-am masturbat în costumul lui Stig.