Le urăsc atît de tare încît prefer să reinterpretez fiecare clișeu astfel încît să aibă un cu totul alt sens, salvînd astfel expresia de la condamnarea la moarte. De exemplu, atunci cînd regele îi spune lui Prîslea ”acolo unde-ți stau picioarele îți va sta și capul”, eu m-am gîndit mereu la umeri-craci extrem, în care pasivul are picioarele pe propriii-i umeri (pentru umeri-craci clasic i-ar fi zis: ”Acolo unde-mi stă capul îți vor sta și picioarele!”). Și, cum basmele sînt pline de clișee, începînd de la această amenințare cu violul creez un basm cu totul nou și original în care Greuceanu se dădea de trei ori peste cap și se transformă într-un om amețit, împăratul hipertensiv își urăște fata cea urîtă ca sarea-n bucate, iar la Ileana Cosînzeana te poți uita bine-mersi. Vi l-aș spune pe tot, cap-coadă, și aș completa acest post promițător, dar să continui o introducere cu un cuprins și cu o încheiere este un clișeu atîîît de mare.