Clicky

Frumoșii ratați ai marelui oraș

Frumoșii ratați ai marelui oraș

Fauna din PECO-urile bucureștene e mult diferită față de aceea din OMV-urile provinciale. Începînd cu ora 22, poate 21 sau chiar 23, intrările benzinăriilor din capitală sînt străjuite de cele mai pestrițe găști de tineri ratați ai orașului, băieți și fete care-au regăsit în programul non-stop al PECO-ului farmecul pierdut al nopților petrecute în fața scării*. Nopțile acelea răcoroase, boeme și fără vise din zorii capitalismului, cu mîna încă încleștată pe petul de bere gol de ceva timp și cu cealaltă mînă, mult mai caldă de la fundul vecinei de la scara doi pe care se lăfăise pînă cu cîteva minute înainte, butonînd încordată telefonul grosolan cu antenă în căutare de numere de pizzerii cu program noaptea care să le-aducă lor, eternilor băieți de la bloc, nu neapărat mîncare cît mai ales niște Hațegana de la vreun magazin, coaie, sau vezi și tu ce bere găsești, nu contează.

Ieri noaptea, băieții de la bloc deveniți băieții de la PECO stăteau, ca în fiecare noapte, înghesuiți în jurul intrării în benzinărie, grupați ca niște ciorchini de la podgoria Nike la o distanță calculată atent grație anilor de experiență, nu a celor de școală, astfel încît prezența trupurilor lor în general mătăhăloase să nu activeze deschiderea ușilor cu senzori. Își etalau în puținul spațiu pe care-l aveau la dispoziție, printre sacii de cărbuni de grătar și peturile de lichid de parbriz, toată avuția lor, toată agoniseala obținută fie cu sudoarea frunții lor, fie cu cea a părinților: un BMW ursuleț, un BMW pisicuță, un motor, un ATV, hainele de pe ei și trei prietene de tip curve. Ăștia sîntem noi, păreau să strige, ăștia și nimic mai mult, dacă cineva vrea să ne angajeze, să ne lase vreo moștenire sau să se lase jefuit fără să depună reclamație, noi sîntem aici. Dacă nu, oricum nu ne pasă, pentru că nici nu vrem mai mult și plănuim să trăim exact așa pînă cînd moartea sau poliția ne va despărți. Dar gurile lor nu spun ce le spun ochii, ci altceva, mereu o altă poveste, mereu un crîmpei de microunivers propriu, mereu o istorioară plină de egocentrism și fără pic de luciditate.

Băiatul mai grăsuț cu vestă de fîș neagră Nike, tricou de bumbac 70% alb Nike, blugi spălăciți mult prea strîmți pe picioarele mult prea groase Levi’s și pantofi sport negri-lucioși Puma tocmai își povestea un vis. Am parcurs distanța de la mașină la uși cînd era la finalul visului, așa că am prins doar atît:

– … da, mînca-ți-aș pula ta, și eu eram afundat pînă la gît în căcatul ăla și mă zbăteam și atunci a apărut ăsta și m-a tras de-acolo.

La care Ăsta, băiatul care părea șeful găștii, cu privire mai senină decît a restului grupului și cu prietena-curvă cea mai frumoasă, îmbrăcat fără emfază într-un trening alb simplu și cu firmă Adidas aproape insesizabilă de la mai mult de 20 de metri, se uită la băiatul gras și-i spune printre dinți, zîmbind protector:

– Vezi, băga-mi-ai pula-n mă-ta? Și-n vis sînt băiat bun!

 

* de dragul adevărului istoric, trebuie precizat că, în general, băieții parazitează benzinăriile respective pentru că unul dintre prietenii lor de la bloc, probabil cel mai împlinit, mîndria scării, lucrează acolo.

10 thoughts on “Frumoșii ratați ai marelui oraș

  1. sa-mi bag pula eu n-am PeCO in cartier si trebuie sa ma multumesc tot cu aceeasi gasca care sta la OMV. Da macar am o mandrie ; ai mei au X5 uri. Eeee?

    1. buey, manca-ti-as, n-auzi ca ala era cocalarul grasut dintre ei, prin urmare cel fara prietena(ei erau patru, prietenele curve trei) si venit cu ATV-ul, normal ca nu stie sa vorbeasca corect. Si, saracul, cum n-are ce povesti din viata reala s-a apucat sa le povesteasca visele lui, ca sa nu fie aruncat din gasca, dar saracul si in alea cade-n cacat. Ce viata de caine…

  2. Ba, de fapt cit consuma masina aia, nu treci cam des pe la peco? Sau tu bagi tot de-o suta de mii si dupa scumpire, ca Musat?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *