Clicky

Cealaltă înviere de Paști

Cealaltă înviere de Paști

Mereu cînd pică Paștele în aprilie mă gîndesc la cît de mișto e pe timp de pace. Cît timp avem să ne dedicăm unor prostii care, în absența războiului, ne par fundamentale și imposibil de ignorat. Tradiții, concedii, misticism, sex, îmbuibare, citit, droguri, sport și așa mai departe. Cînd nu avem nimic de făcut, culmea, facem o grămadă de tîmpenii. Acum, de exemplu, ne ocupăm cu toții, de (cum zic ăia la știri?) sărbătoarea învierii Domnului. Da, da, chiar dacă nu participăm activ la organizare, măcar faptul că vorbim despre asta demonstrează că sîntem părtași la marele eveniment. Pînă la urmă e mișto. Eu, de exemplu, sînt părtaș la el după o sticlă de vin, o ciocolată, o muie (dată, nu primită, iar ciocolata n-avea nimic a face, țin să subliniez) juma de roman citit și un film bun.

Dar să ne întoarcem în timp cum fac toate ziarele și emisiunile de căcat și să ne amintim ce se întîmpla în aprilie 1945. O lună crucială pentru al doilea război mondial. Unii i-ar spune luna de final, poate-poate uităm de bomba atomică și de discuția privind necesitatea ei. Aprilie ’45 a început cu moartea pașnică a lui Roosevelt, în mare parte cauzată de fumat, și s-a terminat cu moartea mai puțin violentă decît și-ar fi dorit mulți a lui Hitler, în mare parte cauzată de o țeavă fumegîndă. Între cele două morți pline de simbolism s-a mai strecurat una aproape la fel de importantă: cea a lui Mussolini. Ceva mai pe placul răzbunătorilor, de această dată. Doamne ferește să compar fascismul cu creștinismul, dar Patimile lu Hristos (filmul) pare plimbare în parc pe lîngă ce-a pățit cadavrul dictatorului italian, la scurt timp după execuția sumară: scuipat, lovit cu picioarele în zonele moi și apoi spînzurat și lapidat cu însuflețire de civilii și partizanii italieni. Imaginați-vă ce-ar păți Bănel Nicoliță dacă ar ieși dezbrăcat dintr-un tort, dintr-o confuzie, fix la o petrecere Ku Klux Klan.

Roosevelt, Mussolini, Hitler. S-au decazat cu toții în luna aprilie. Trei morți care nu au mai înviat niciodată și bine au făcut. Totuși, cumva într-un mod ironic și blasfemiator aproape, cei trei au participat la o înviere. La învierea umanitarismului. A lumii în general și a omului în particular. Tocmai de aceea vă recomand mai puține filme cu Iisus și peregrinări pe la biserică în această perioadă. Cu tot respectul, moartea Fiului Domnului pare groaznic de irelevantă în comparație cu decesele salutare (am zis bine, domnu Ungureanu?) despre care am discutat mai sus. Fără să vă stric pofta de haleală înșirîndu-vă ororile războiului, vă îndemn ca, de fiecare dată cînd simțiți pornirea de-a fi cruzi cu alți oameni, cu animale sau chiar cu voi înșivă, să vă amintiți de cealaltă înviere importantă care a avut loc în această perioadă. Învierea noastră și a dreptului de-a o lăbări de Paști. Mache face dragoste, nu război!

Acestea fiind zise, mă duc să mă spăl, să mă epilez și să-mi sting jointul pe chitară, că nu m-am mai simțit așa hipiot de cînd am aplanat un conflict între doi colegi în timpul unei orgii ad hoc pe strada Cetatea de Baltă, conflict cauzat de niște bere psihedelică. Prin psihedelică înțelegînd prea multă.

12 thoughts on “Cealaltă înviere de Paști

  1. “mache face dragoste, nu razboi” – ar fi putut fi un final apoteotic…(chiar..crezi ca e posibil ca mache sa ajunga la apoteoza in timp ce-si face niste dragoste???)

  2. Ca tot ai adus vorba de muie si vine si pastele, am o intrebare: se cheama muie daca stai pe spate? Eu zic ca se cheama ca ti se suge pula. Muia e data din picioare.

  3. cand doi se bat, al treilea castiga; asa rectifica:

    1) “dupa ce am rezolvat-o pe ‘aia’- (subsemnata)

    2) CITEZ: “am aplanat un conflict între doi colegi”

  4. Inviere in aprilie ’45? In luna in care cel mai odios dictator pe care l-a cunoscut istoria a pus mana pe jumatate de Europa? Musolini si Hitler n-au reusit sa ajunga nici la un sfert din crimele tatucului Stalin. Iar despre conscecintele politicii sale asupra poporului roman nici nu mai are rost sa aduc vorba. Gandeste-te doar ce echipe ne-a adus in ’47 si ’48.

  5. Pai ai zis ca bagi un articol despre cat de naspa sunt rocherii.Sa stii ca eu iti impartasesc opinia, chiar cred ca rocherii aia cu tricouri cu satana care asculta “my dying bride” sunt mai jalnici decat manelistii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *