M-am săturat într-atît de random sex încît mă amuză sincer cititorii vechi care mă bănuiesc de intenții suptversive la fiecare text în care mă scapă gura și dovedesc că, de fapt, nu sînt un tip misogin, rasist, superficial și mizantrop așa cum (cu succes, aș zice) am creionat autorul (fictiv, ne-am înțeles?) acestui blog. E drept, în primii ani era amuzant să joc la două capete: scriam niște texte bune și, odată cu ele, întindeam nadele pentru niște pizde aparent deștepte, dar suficient de proaste. Nu mai e cazul de ceva vreme. Ceea ce nu înseamnă că nu recunosc o încercare disperată de a atrage sex feminin, atunci cînd văd una. Deci, dacă încă mai eram disperat să fut cît mai mult și cît mai repede, aș fi scris eu acest text, cuvînt cu cuvînt:

”Trăim într-o lume a bărbaților. Adică o lume guvernată de forța brutală, de aroganță totalmente lipsită de umor, de gustul prestigiului iluzoriu și de prostia funciară. Bărbaților le place războiul pentru că li se pare singurul mod de a fi luați în serios. Pentru că își imaginează că este singura ocazie cînd femeile încetează să-și mai bată joc de ei. Războiul le permite să reducă femeile la rang de obiecte. În aceasta constă marea deosebire dintre sexe: bărbații văd obiecte acolo unde femeile văd relațiile dintre obiecte. Relații generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celălalt, de nevoia de dragoste și de dorința de armonie. Este o dimensiune în domeniul sentimental care bărbaților le lipsește cu desăvîrșire. O dimensiune care face ca toate femeile adevărate să nu vadă în război decît o odioasă absurditate.”

Sînt un bărbat nesigur pe mine, fără pic de profunzime și înțelegere a sensibilității și destul de talentat. Mă fuți?