Clicky

Încă o încercare. A cîta?

Încă o încercare. A cîta?

Există un singur lucru într-atît de frumos încît nu mă simt în stare să scriu despre el. Pe de o parte pentru că nu stăpînesc cuvintele și limba suficient de bine încît să-l prezint în lumina pe care o merită, pe de alta pentru că e prea complex ca să poată fi descris în mai puțin de cîteva sute de pagini. De patru ani încerc să scriu un text măcar acceptabil despre acest fenomen care stă la baza celor mai puternice emoții umane. Cred că m-am apucat să-l scriu de sute de ori, așa cum am început acum. Sînt abia la primul paragraf și știu că nu am nici o șansă nici de data asta să închei și să fiu mulțumit. O să-mi ard drafturile ca Gogol, din nou. Sau poate că o să public doar un ciot. Asta așa, în cazul în care nu mă voi încumeta niciodată, pînă mor, să abordez subiectul. Posteritatea va vedea intenția și mă va ierta, pentru că măcar voi fi încercat. Poate, cine știe, le voi părea chiar un vizionar.

Nu o să vă spun despre ce este vorba, nu mai căscați gura. Și nu, nu e o capcană și nu fac mișto. Chiar mă refer la ceva anume. Un subiect foarte puțin exploatat și, cred eu, de mare viitor. Încă mă gîndesc dacă ar fi moral să faci bani din ceva atît de intim și de profund. Presupun că nu, deși aș putea vinde singur cîteva zeci de idei de megaafaceri pe tema asta.

Detest impostura și absența simțului ridicolului. Oamenii care au scris cărți pînă la 30 de ani, de exemplu, prezintă ambele simptome și în general sînt indivizi de care trebuie să vă feriți. Ce mă-ta-n cur ai, mă, de spus omenirii, cînd tu nici n-ai învățat bine să te ștergi la cur, puțoiule?! Dacă e să rămîneți cu ceva din acest text în care nu am spus nimic, rămîneți cu asta: cu deplina conștiință a propriei importanțe și capacități. Despre unele lucruri este cel mai bine să taci. Altfel nu-ți vei face rău doar ție, ci și lor. De exemplu, toate actrițele ar fi în stare să joace rolul de puștoaice ingenue în filme, dar ce sens mai are cînd a făcut-o deja Audrey Hepburn?

24 thoughts on “Încă o încercare. A cîta?

  1. Palahniuk a scris Fight Club, Supravietuitorul si Monstrii Invizibili pe la 20-si-putini-ani. Romanul adolescentului miop a fost scris cu mult inainte ca Eliade sa implineasca 30 de ani. Vladimir Nabokov a scris Mansenka la 25 de ani. Doar primele 3 exemple care-mi vin in minte.

    Asa ca documenteaza-te si nu te mai pierde in limitarile tale pubere despre capacitatea umana de creatie, sau in prejudecatile tale in general, pe care le enunti sententios pe aici, ca si cum ai sti tu Adevarurile lumii. Esti de o aroganta hazlie.

      1. Perfect de acord cu tine referitor la exemplele de mai sus. Da’ mai e si “zbor de-asupra unui cuib de cuci”. Da’ mi-a placut la admiratoarea ta cum a zis “hazlie”… Mai ca ti-a legitimat articolul 100%…

  2. Cea mai tampita explicatie pentru impotenta. Intelectuala. Shugaa, ai ceva de zis, urla acu’, pana nu-ti tremura glasul, printre altele. Cat despre stersul la cur inainte de 30 de ani… sa inteleg ca n-ai 30 de ani si te manjesti de fiecare data? Spera tu, spera, c-ai s-o faci imaculat la 80!

  3. Frate, înainte de 89 aș fi ghicit fără nici o ezitare: fotbalul. Și mi s-ar fi părut normal să nu poți scrie despre el, că oricum nu te publicau.

  4. Amice, esti prima persoana de bun simt care intelege ca nu are rost sa scrii decat atunci cand vorbele alea insirate de tine pe foaie au greutatea unui pulitzer steinbeckian.
    Laudata-ti fie exigenta!!!
    Avem destui dilentanti care se desfasoara in voie precum cartarescu -acest robinet de cuvinte indesate in carti.

      1. combinatiile de cuvinte putine s-au epuizat..e musai sa scrii muuuult pentru a putea atinge combinatia inedita care sa impresioneze si tonții si toantele.

  5. in acelasi timp cam dupa 30 de ani CITESTI cartile care te fac sa iti reprimi cat de cat impulsul de a critica pentru a fi tu ascultat

  6. Rîdem, noi, rîdem, dar Manțicul are nește hipotalamus de Henry Miller în el. Doar că nu secretă la maximum. Încă.

    1. om vedea! si eu as miza pe el. “zile linistite la motru”. e un titlu destul de postmodern. acel motru din titlu chiar e SF.

      1. Are și cărbunele misterul lui – sau avea, pe vremea unuia Cronin. Crezi ca sună mai ocoș Cernavodă decît Motru?!

    2. bis.
      numa’ ca miller a plecat la paris cu gandul sa scrie romane. romane mari si deosebite. si nu prea-i iesea treaba, de a ajuns omu’ sa flamanzeasca pe acolo si sa-l considere aia din lumea buna un telectual fara darul scrisului. pana ce s-a pus sa scrie chiar despre treaba asta, cum s-a ratat el ca scriitor. si i-a iesit de minune.

  7. Nu ințeleg cum ai ajuns la concluzia că Mașenka e slabă. Ai așteptat ceva de la cartea asta, presupun….
    Păi asta-i și eroarea. Mă gândesc ca poate-i și o chestiune de gust. Însă la V.N., gustul nu e autonom, angrenându-și și altele.
    O întrebare: care text e în “zona” de care vorbești? Zi-mi unul, care să se ridice la exigențele tale.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *