Dacă am avut vreodată o intenție să fac trafic cu acest blog, mi-a trecut de mult. Cam de cînd m-am convins că succesul în meseria asta e direct proporțional cu cantitatea de compromisuri. Așa că, să vedeți tupeu, îmi propun de cele mai multe ori (cînd am chef) să scriu texte mișto. Sigur, cîteodată, rar, mai public cîte unul care face sute de recomandări și se (cum se zice, mă?) viralizează (?). De obicei, aceste articole de succes sînt cele mai proaste. Pline de generalizări, fără nici un pic de tehnică și ușurele. Și de multe ori sînt despre corporatiști.

Corporatistul e genul ăla de om de care poți face mișto la nesfîrșit și nu se va supăra, pentru că, deși știe că e corporatist, luat individual va crede mereu că el face parte din acea minoritate pentru care regula nu se aplică. Și va da jignirea mai departe colegilor pe mailul intern. Colegii vor crede și ei că sînt excepții și-o vor da și mai departe, cu gîndul la alți colegi care le sînt antipatici și care, speră ei, se vor regăsi în descriere. Dar ce să vezi? Nimeni nu se regăsește în text și acesta circulă în toată corporația ca o mare glumă despre ceilalți din corporație. Cine sînt ceilalți? Toți, dar nici unul.

Să faci mișto de corporatiști e simplu, nu trebuie decît să apelezi la prejudecăți și locuri comune la îndemîna oricărui ghiolban. Aproape că e suficient să alături un adjectiv jignitor cuvîntului corporatist și bam – te-ai scos cu niște share-uri. Și nu, corporatiști cretini, asta nu e psihologie inversă. Nu vreau să vă testez și să vă demonstrez că sharuiți pînă și textul ăsta care vă dă de gol! Nu, acum nu mă alint, dobitocilor! Și da, chiar cred despre voi că nu aveți suflet, că sînteți mediocri pînă-n străfundurile psihicului, fizicului și metafizicului, că nu aveți personalitate, că nu aveți nici un talent adevărat, și-n general că nu sînteți în stare de nimic, că altfel n-ați munci 8 ore făcînd aceleași și aceleași lucruri, ca niște orbi pe plantație.

Uite, ca să vă demonstrez că nu vreau să sharuiți acest text și totuși să vă fac hatîrul, vă dau niște poante scurte și slabe despre corporatiși. Furați-le liniștiți și dați-le colegilor fără precizarea sursei. Nu mai e nevoie să faceți reclamă la tot textul. Mă doare-n cur. Puteți să păreți spirituali pe spinarea mea. Luați de-aici:

– Pe ce site se uita toată ziua cuplurile de corporatiști?
– Pe YouandmeTube

– Pe ce site se uită toată ziua cuplurile ghei de corporatiști?
– Pe YouLube.

– De ce mor corporatiștii de foame sîmbăta și duminica?
– Pentru că nu le-a spus nimeni cînd e pauza de masă.

Gata. Le-am uitat pe restul. Poate mi le amintesc pe Facebook.