Clicky

Social Media = suflete moarte

Social Media = suflete moarte

Săptămîna trecută m-am întîlnit cu Social Media la un eveniment. Era musai să mă duc și habar n-aveam c-o să fiu doar eu și Social Media. Cînd am intrat în Social Media m-am întristat brusc ca și cînd mi-ar fi căzut tot sufletul pe jos, la intrarea în bar, unde străjuiau două piariste care închideau repede ușa după tine după ce te băgau înăuntru, ca să nu moară pe dinăuntru și ele de la tristețea care plutea în aer. Dacă Stephen King ar fi intrat vreodată în Social Media ar fi scris cel mai bun roman al lui. Pentru că entitatea Social Media bate orice monstru pe care-l veți vedea în cărți sau filme. Social Media suge toată energia, toată creativitatea, toată bună dispoziția, toată viața din oameni. Nu se hrănește cu aceste lucruri, pentru că nu preia nimic din ele. Pur și simplu le distruge. Le arde și le transformă în cenușă.

Oamenii din Social Media sînt niște clovni triști* condamnați să nu aibă niciodată un public în fața căruia să-și exprime lipsa de talent. Asta e drama lor. Oamenii din Social Media sînt scriitorii fără cititori. Nu spun nimic și nici nu încearcă să spună ceva care ar conta. Pentru că știu și ei că, chiar dacă le-ar ieși, oricum nu ar avea cui s-o spună.

Sînt doar ei. 500-1000 de sclavi ai ZeListului. 500-1000 de oameni care se au unii pe ceilalți în blogroll. Fiecare îl are pe fiecare, pentru că trăiesc ca organismele aflate în zorii evoluției: prin simbioză, adică prin link exchange. ”Eu te bag pe tine-n blogroll, tu mă bagi pe mine”. Astfel, devin propriii lor cititori. Propriii lor evaluatori mărinimoși. Propriii lor fani. Propriii lor idoli. Se urăsc și se iubesc unii pe ceilalți în egală măsură. Social Media este, de fapt, o singură personalitate întruchipată în 500-1000 de corpuri. O oroare. O greșeală a naturii.

Faptul că organismele din Social Media trăiesc (de fapt subzistă, mai mult) încă se datorează slabelor cunoștințe despre internet ale oamenilor care cheltuiesc bugetele de publicitate. Bugetele sînt tot mai mici, așa că, logic, clienții caută ce-i mai ieftin. Și merg la social media și o mituiesc cu niște produse. Rareori dau cîteva sute de euro. Și ce reușesc? Să fie citiți de înșiși oamenii cărora le dau bani ca să le promoveze produsele. Și atît. Și-ar face reclamă mai bună cu un abțibild minuscul lipit în salonul de nefumători al gării din Videle. Dar ei nu știu asta. Știu doar că cumpără niște oameni ieftin. Cine a citit Suflete moarte știe despre ce vorbesc. Fenomenul Social Media la asta se rezumă: niște băieți fără bani reușesc să convingă alți băieți cu niște bani (dar nu prea mulți) că sufletele moarte au o valoare.

* inițial voiam să povestesc ce mi s-a întîmplat la acel eveniment, dar n-am reușit să scriu nici 10 rînduri. Să rememorez toate acele minute trăite în compania Social Media m-ar fi deprimat pentru tot restul lunii februarie (și mai e și an bisect!). Mă limitez să vă povestesc o singură fază (și ziceți mersi, căci asta îmi va fi stricat, deja, tot restul săptămînii).

Fac o paranteză:oamenii din Social Media cred despre ei (sau încearcă să lase impresia că ar crede) că sînt creativi, originali, populari și mai presus de toate haioși. Ei, și atunci cînd ei se întîlnesc la dezbateri sau prezentări, spectatorul neutru (rar întîlnit, așa cum am convenit încă de la începutul textului) asistă la o dramă: drama blogărului care încearcă să vorbească liber și să fie haios, dar nu e niciodată. NICIODATĂ! Nu contează de ce (în mare parte din cauza motivelor înșirate mai sus), cert e că n-o are în el. Mereu, pe la jumătatea discursului, el își dă seama de asta. Este momentul disperării. ”Trebuie să fiu haios cu orice preț”, își zice blogărul, și ia măsuri drastice. Ca de exemplu…

Și acum întîmplarea. Chinezu (am aflat acolo că există un blogăr cu această poreclă) este un om bătrîn, cred că bate la patruj de ani. Înalt, solid spre rotunjor, aproape arătos dar nu chiar, cu un păr creț și lung, deși cam rar, care-i stă ridicat în sus. A luat cuvîntul și-a vrut să spună pe-un ton hazliu de ce e bună berea. După cîteva zbateri cu discursul, a renunțat să mai încerce să fie haios prin cuvinte, așa că a lăsat microfonul pe măsuța din față, și-a făcut palma căuș, a turnat bere în ea pînă a umplut-o, după care și-a trecut mîna prin păr, năclăindu-l cu bere și făcîndu-l să stea țeapăn în sus. ”Berea e bună pentru că pot să-mi fac freza cu ea”, a zis, iar în timp ce zicea asta lichidul ăla unsuros format din bere, gel de păr și microorganisme care trăiesc în părul oamenilor i se scurgea leneș pe frunte. Mi s-a pus un nod în gît și mi-a venit să plîng.

62 thoughts on “Social Media = suflete moarte

      1. Tu ai vrut sa-l corectezi gramatical p’ala si sa-i dai cu pateticul in cap. In schimb, ti-a venit s-o faci pe amuzantul si pe ironicul. Esti patetic, ba…

  1. Ca doar se citesc si se ling in cur intre ei in timp ce pe nimeni nu intereseaza de fapt ce scriu nu e lucrul cel mai grav.

    Mai grav mi se pare ca stau si-si defuleaza frustrarile in scris avand impresia ca schimba ceva in loc sa actioneze si sa produca ceva real.
    Cand am citit despre atmosfera mi-am dat seama ca sunt fix genul de oameni pe care mi l-am imaginat.

  2. Salut. Andrei, nu ii baga pe toti in aceeasi oala. La eveniment a fost si Adrian Georgescu pe care il cunosti ca scrie bine despre sport si in general. Si nu incepe cu de-alea ca nu ai auzit de el, ca nu citesti bloguri. Ca il stii de la gazeta plus ca esti prieten cu el pe facebook. Nu are reclama cu piscot pe blog.

    1. La eveniment a fost chiar și Andrei Manțog care e prieten pe FB cu Adrian Georgescu, care nu pune pișcoturi pe blog. Asta nu înseamnă că Social Media de la noi nu e de căcat. (Gigi Nicolau)

      1. da, stiu ca a fost. a stat putin si a plecat plictisit. dar georgescu chiar a participat cu nu stiu ce echipa. si nu e piscotar.

  3. Gestul Chinezului arată că e “proactiv”, cum se zice în publicitate. Are inițiative creative în surplus de ce i s-a cerut în caietul de sarcini. “Berea nu este doar pentru gust. Este și pentru coafură”

    1. … si cacatu’ e bun amestecat cu paie, faci caramizi de chirpici si poti sa-ti faci casa mult visata direct, fara sa-l mai maninci intii, ca alde zoso si arhi.

  4. ba, ce e cacatu’ asta cu “berea se bea pentru gust”? las-o in pula mea ca stie toata lumea ca nu e chiar asa. se bea pentru ca trebuie, ca ce altceva sa bei? normal ca preferi o bere mai buna in locul uneia mai putin bune, da’ parca vad trei studenti intr-o camera de camin: “ba, ne scuturam buzunarele de o naveta de carlsberg? nu. atunci sa ma fut in el de pet timisoreana, nu mai bem”. fugi, dom’le, de aici!

  5. perfect! social media = una care a sunat pe la radio sa se laude pe ea insasi cat de tare e. Numai ca invers. Sau si reciproca e valabila. Sau pula mea, intelegeti voi. P.s. Si ce bun sunt!

  6. Draga. Hai sa’ti impartasesc eu ceva din proprie experienta. Toti bloggerii sunt urati sau labagii tristi sau ambele, cu putine exceptii pe care n’am nici randarea si nici determinarea sa le descopar. Normal ca la un eveniment unde se aduna 500-1000 de labagii tristi se va efectua o laba trista paroxista. Stiu ca nu exista cuvantul, considera’l licenta poetica. Asadar, voua v’au lipsit femeile si bautura. Adica distractia. Te mai uiti la o ţiţă, mai abordezi o duduie, mai bati campii, mai bei in gura. Si e placut. Asa se organizeaza un eveniment social.

  7. Zelistu ala e o prostie, inscrieti-va toti la trafic.ro la sectiunea “bloguri” si se vede clar cine are trafic si cine nu.

  8. Nu mi se pare chiar o criza nationala faptul ca exista in Romania o suma de insi care se cred miezul din pizda doar fiindca pot sa-si dea cu parerea in vazul lumii, pe bani de la fraieri. Blogurile de fata nu se exclud!
    Reactia ta bai, mantoage, este ca poanta finala din bancul cu naufragiatii si caprele.
    🙂

  9. Mai e ceva, când un blogger ia pişcot, devine de aproximativ 1000 de ori mai scârbos chiar decât el însuşi, cu consecinţa că puţinii lui cititori decenţi dispar cu viteza luminii.

  10. bravo, manțog, i-ai dat de gogol!
    io-mi amintesc de vremile când faceam politică și eram mândru câștigator de alegeri cu partidu țărănesc. cam pe-atunci se înființa pdl la mine în oraș.
    noa, fix așa era la chefurile sau ședințele de tineri pedeliști, unu nu era în stare de ceva ca lumea sau să dea dovadă de un gram de creativitate. stăteau ca oile și ascultau doctor alban și se împingeau de fund fără tragere de inimă să le meargă chefu înainte. da totuși,uite ca au reușit.
    bafta arhi, bafta visurat, bafta tuturor oportuniștilor fără imaginație dar cu imensa capacitate de adaptare în țarc!

  11. Mantog, prima data cand ai rescris un articol al piticului am crezut ca e intamplare, acum vad ca iti faci un obicei. Fii mai creativ mai tata, ia exemplu de la Adrian Piscotaru.

        1. Cretinule, i-am dat și link în text. Și dacă ți se pare că radu are cuvinte mai inspirate decît ale mele ar trebui să mai lași televizorul și să te-apuci de citit niște cărți.

  12. http://cariereonline.ro/articol/premiant-blogosfera?page=0,1
    Ponturi ca să ai succes în blogging

    •Pentru a avea o şansă să ai succes în blogging trebuie să cunoşti gramatica limbii române.

    •Să nu foloseşti un limbaj de tip messenger: „tz“, „sh“.
    •Să ştii când „fii“ se scrie cu doi i şi când doar cu unul singur.

    •Fără virgule între subiect şi predicat şi fără cratime puse greşit.

    •Trebuie ca textele să fie originale şi relevante. Nu interesează pe nimeni ce-a făcut căţelul tău dimineaţă şi, dacă interesează, atunci publicul acela nu este relavant pentru campanii care ar putea să fie plătite.

    •Nu critica bloggerii consacraţi. Ei au mai multe relaţii în rândurile agenţiilor de PR şi pot refuza campaniile atunci când trebuie să participe la ele şi cei care-i înjură.

    Vezi ma, Manţii, ma? D’aia nu faci bani din internet, ca faci caini cadou si ne bati la cap cu asta cu asta.

  13. Mi s-a implinit un vis de o viata. Sa apar mentionat pe blogul tau. Si sa vad astfel de reactii care incanta inima, intelectul si spiritul.
    Iti multumesc, imi voi face freza cu un six pack de Noroc in cinstea ta.
    Si ma voi ruga sa iti gasesti pacea sufleteasca si sa fii mai fericit decat putem fi toti noi ceilalti la un loc.
    Sau ceva de genul 😀

    1. io-s curios cum prezenta chinezu (salut,chinezule!) noul joc lego.
      isi baga o macara lego in cur?(salut,chinezule!)

  14. mnoa, scuze ca iar scriu aici. da am intrat la chinez pe blog intaia data:

    ”Săraca mama, cum plânge… Și nici eu nu o să uit niciodată. Cum să îl uit pe Bogdănel?………………Și mă strânge la stomac. Degeaba zice mama că o să îmi ia altul. Io câine ca Bogdănel nu o să mai am niciodată.”
    Povestea asta era si cu troleibuzu si cu pijamaua si cu ce vrea pula ta. Ideea e sa te joci de-a arsinel pana la sfarsit si sa bagi cititoru in ceata pana, tadaaam, surprizaaa, vorbeam de un caine, da nu-i asa ca te-am atins?
    Bravo, suflet de artist! ar scrie un comentator de la arhi sau oricare altu de-asta. pa!

    1. Cine e dobitoc enough sa creada ca rezultatele “recensamantului” sunt pe bune ? La mine n-a venit nimeni si nu cred ca-s singurul nerecenzat.

  15. Citesc netul mai mult de 4 ore pe zi, si cu
    toate acestea inca nu am citit comentarii la fel de interesante ca ale tale.
    E destul de important pentru mine. Dupa parerea mea, daca toti webmasters si blogerii ar face comentarii la fel de citibile ca ale dumneavoastra, internetul ar fi cu mult
    mai util decat a fost pana acum.
    Mi-a fost greu sa nu comentez. Cu grija postat!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *