Cînd eram eu mic toată lumea era fascinată că eram ”de ăla care citește”. Toată lumea din Motru, e drept. Dar e posibil ca în Motru să se citească mai mult decît în București, în medie pe cap de locuitor. Dacă nu mă credeți uitați-vă la Marghioala (comentaca care p-aici trece drept un produs inteligent al capitalei). Sau uitați-vă la Motru, unde n-ai absolut nimic altceva de făcut. Trebuie să fii cu adevărat foarte-foarte prost să crești în Motru și să nu citești măcar o carte pe anotimp, plm. Ei, eu citisem ceva mai multe. Și la cărți e ca la femei. De la un număr încolo nu le mai ții socoteala. Nu pentru c-ai vrea să te lauzi cu faptul c-ai uitat numărul, ci pentru că pur și simplu nu mai știi și nici nu ai chef, timp sau încredere în memoria ta ca să ți le amintești pe toate.

Invariabil, întrebarea pe care mi-o puneau oamenii din Motru pînă să plec la facultate era ”Cîte cărți ai citit?”. Ce spune această întrebare despre un om? Că este un dobitoc, evident. La un moment dat nici nu-mi mai venea să rîd. Răspundeam mecanic ”53 și trei jumătăți” și tipul (sau tipa) era surprinzător de satisfăcut de răspunsul primit. Cu siguranță că în creierul lor simplu încropeau un raționament imbatabil: ”citește, deci are mintea mare, deci ține minte lucruri, deci imposibil să nu știe cu exactitate CÎT a citit”:

Acum nu mă mai întreabă nimeni cîte cărți am citit pentru că nimănui nu-i mai pasă. Lectura e pur și simplu un hobby mort și dispărut, ca remaiatul ciorapilor și ca făcutul labei după Infractoarea Mov. Ne prostim foarte tare ca specie, eu v-am avertizat de mai demult. Extratereștrii ăia ar face bine să vină dracului mai repede, dacă vor să găsească pe Pămînt pe cineva cu care se pot înțelege. Nu de alta, dar mă îngrijorează că știu oameni despre care sînt sigur că n-au depășit cifra magică 9 la ”cărți citite”. Și nu înțeleg de ce nu se omoară sau, dacă tot îs vii, cum îndrăznesc să poarte discuții cu oamenii. Dar ăsta-s doar eu. Un intolerant nenorocit, un ciudat.

Acum, în schimb, lumea mă întreabă cu cîte femei am făcut sex (fără să știe că de obicei acest număr e direct proporțional cu primul). Și răspund, tot invariabil: ”cu 103 jumate” (sub 100 n-au cum să fie totuși). Și oamenii sînt din nou foarte mulțumiți de răspuns, fără să se întrebe măcar dacă jumătatea aia vine de la un bisexual sau, mai puțin grav, de la faptul că nu avea picioare.