Clicky

Îngrozitorul secret al silicoanelor

Îngrozitorul secret al silicoanelor

Avea niște țîțe uriașe, țepene, genul ”prea perfecte”. De alea de care vezi în revistele de cultură și-ți spui că așa ceva nu există. Ei bine, alea existau. Le pipăiam și urlam: ”sînt!”. Sigur, i le făcuse doctorul, moștenirea genetică sau pubertatea prelungită nu contribuiseră cu mai nimic.

Cînd plăsmuise mîndrețea aceea de silicoane, însă, chirurgul estetician nu luase în calcul faptul că eu, un mascul feroce, deci deloc tandru, obișnuiesc să dorm cu spatele la parteneră (desigur, în rarele ocazii cînd dormim, mulțumesc!). Și nici pe acela că acea parteneră în special adora să mă țină în brațe pe la spate, în somn, cu sînii aceia uriași lipiți pe jumătate din spinarea mea, pentru că apăsarea pe o suprafață plană aproape că dubla aria sferelor, ce tindeau să se transforme în cercuri.

Și aici se ascunde cruntul adevăr nespus despre silicoane. Conspirația monstruoasă la care participă toți esteticienii din lume trebuie să fie adusă la cunoștință lumii și eu o voi face! S-o zicem pe șleau, domnilor: sînii siliconați sînt mereu foarte reci! Iarna, cel puțin, poți liniștit să înfigi două-trei beri între ei și să scoți frigiderul din priză ca să nu mai consume curent.

Temperatura sînilor nu contează, ziceți? Ei, spuneți-le asta plămînilor mei care au dormit săptămîni la rînd la cîțiva centimetri de acei ghețari nemiloși. Sau spuneți-mi-o mie, care încă tușeam ca un măgar și la o lună după ce încheiasem relația invocînd nepotrivirea sistemului meu imunitar cu sistemul ei de boxe.

12 thoughts on “Îngrozitorul secret al silicoanelor

  1. gata si relatia asta. ba dar nici una nu e destul de buna. baca citeste Sandra Brown, ba ca e proasta, ba ca nu asculta Doors, ba ca are tatele reci. :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *