Clicky

Fiți egoiști! Donați!

Fiți egoiști! Donați!

De ce fac oamenii acte de caritate? Nu cumva din egoism? Ăia religioși o fac ca să-și mai răscumpere niște păcate și să-și asigure un loc mai în față la Ultima Coadă? Ateii o fac ca să se simtă împăcați cu ei înșiși? Sau, mai rău, o face cineva doar ca să se laude? Știu, aceste dubii în privința carității nu fac cinste naturii umane. Dar ăștia sîntem. Cel mai important e că, indiferent care-s mecanismele interioare care duc acolo, rezultatul e folositor.

Totuși, să nu ne mințim. Nu noi, ăia care mai donăm, sîntem oamenii buni. Aș zice că asta e aproape firesc. Banii sînt cel mai puțin important lucru pe care-l ai de pierdut ca să ajuți pe cineva. Oamenii buni sînt aceia care-și pierd ceva mult mai de preț: TIMPUL. Timpul ăla scurt pe care-l pot petrece fiind hedoniști, egoiști, dăruindu-se în totalitate propriilor persoane. De asta zic că să donezi e un gest firesc. Noi le sîntem datori acestor oameni. Nu pentru că ne e milă de ei. Nici măcar pentru că ne-ar fi milă de ființele pe care ei le ajută. Ci pentru că acești oameni fac o muncă (hai, să nu-i zic sacrificiu). Iar munca e firesc să fie recompensată.

Am fost o singură dată la adăpostul de căței al doamnei Murgu. Credeam că-i mai aproape. Cînd am plecat din București, cu portbagajul plin de bobițe, am pus GPS-ul și mă așteptam să merg pînă într-un cartier mai mărginaș. Dar comuna în care m-a dus tehnica modernă era ruptă total de oraș, la vreo 20 de kilometri, parcă, de semnul de ieșire. Cînd am ajuns, ploua torențial și GPS-ul m-a lăsat pe cont propriu. Am fost nevoit să întreb o jumătate de oră prin sat de un adăpost de căței al unei doamne. Nu știa nimeni despre ce vorbesc, deși nu era tocmai o comună cît Manhattan-ul. ”Ce oameni recunoscători pentru că cineva le ia cîinii de pe ulițe”, mi-am zis. Într-un final, am găsit casa. Nu era tocmai un adăpost. Avea un gard dărăpănat și o curte plină de cîini care scoteau zgomote cîinești ce împreună alcătuiau genul de cor care nu l-ar lăsa să doarmă liniștit nici pe Crin Antonescu. N-am intrat și mi-a fost rușine să întreb dacă acolo stă și dumneaei. Am lăsat mîncarea, am salutat și am plecat.

Ulterior m-am împrietenit cu doamna Murgu pe Facebook. Așa am văzut că nu ia doar cîini sănătoși în adăpost. Unii sînt orbi, alții nu se pot deplasa de unii singuri. Se agită non-stop să-i ducă la veterinari, să le găsească pastile și să le găsească familii care să se ocupe de ei mai bine decît o poate face ea, cu atîția pe cap. În schimb, primește niște like-uri și niște share-uri. Bag mîna în foc că majoritatea doamnelor care se dau afectate pe Facebook de soarta acelor cîini nu și-ar lua pachetul de țigări de la gură ca să le cumpere un sac de mîncare. Nu mai zic să înfieze vreunul. Și aici mi se pare că trebuie să treci peste rețineri și să dai un exemplu. Cîinii ăia au nevoie de mîncare și pastile, nu de like-uri și compasiune. Nu dați like. Dați bani. Să donezi niște bani într-un cont a devenit atît de simplu, acum. Cîteva click-uri. Mie mi-a luat 3 minute. Ia, facem un concurs? Vouă cît vă ia?

Deci IBAN-ul este RO34BRDE441SV37837694410, cont deschis pe numele Murgu Julieta Florinela. Mai multe aici.

4 thoughts on “Fiți egoiști! Donați!

  1. cine zice ceva de Anda Murgu ma-sa nici macar de curva pe centura nu e buna!

    Mantzy, right on! Lasati vaicarelile si marcati banu’, e cel mai mic efort pe care il puteti face. Ca de like-uri vorba aia, e podu’ plin.

    PS: 3 minute e cam mult :D. ti-a tremurat mana, ca unui proverbial zgarciob? eu in 3 minute fac prapad pe e-banking :D.

  2. Mantzi, intreaba pe cineva sau poate comentacii tai stiu: uazafac minz “Cod de identificare fiscala beneficiar: *” Ca tre sa il bag inainte de a face plata, pe Raiffeisenonline.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *