Și cel mai penibil mesaj pentru un mort de astăzi este…

Și cel mai penibil mesaj pentru un mort de astăzi este…

”Ai plecat să coordonezi pentru echipa lui Dumnezeu” (din partea suporterilor lui Giurgiu pentru baschetbalistul american care a murit în weekend). Au avut noroc că era coordonator. Dacă era pivot, ar fi sunat mai prost ”ai plecat să pivotezi pentru echipa lui Dumnezeu”. Și încă și mai prost ”ai plecat să pui curu’ și să protejezi mingea, chiar dacă nu prea știi cu ea, pentru echipa lui Dumnezeu”.

Plecarea întru coordonare a baschetbalistului american s-a petrecut după ce, recent, Johnny Răducanu a plecat să cînte jazz pentru Dumnezeu, Toby Nu-știu-cum (fost la Timpuri Noi) a plecat să bată la tobe pentru Dumnezeu, iar Steve Jobs a plecat să vîndă Mac-uri și iPhone-uri lui Dumnezeu. Care Dumnezeu sigur folosea PC (că doar sînt mult mai bune decît Mac-urile).

Ion Iliescu rezistă încă, deși în Rai ar fi nevoie de cineva care să-i cheme minerii lui Dumnezeu. Să mai schimbe naibii panseluțele alea ofilite de la poartă. Și, desigur, dacă găsesc cumva valută, droguri sau mașini de scris automate, să ia măsuri.

9 thoughts on “Și cel mai penibil mesaj pentru un mort de astăzi este…

  1. Am tot vazut la TV titluri cu galben (astea nu sunt breaking news, nu stiu cum se numesc) care scriau ca a murit un inger. Deci afirmatia de mai sus nu e total deplasata. Plm, daca aia de la TV asa zic, asa o fi

  2. Cam amuzant textul. Eu personal astept titlu de la moartea lu’ Ciomu. Sa vezi atunci “Sf. Petrule, ai grija, ti se pregateste un alt fel de circumcizie si-o sa fie vai pula ta”.
    Si-acum la sfarsit sa tinem un moment de reculegere pentru toate prostituatele care au plecat dintre noi si s-au dus sa presteze pe centura raiului. Amin

  3. Loviţi-mă cu pietre!;nu am putut spune nimic la o moarte,nici atunci cînd a fost vorba de rude ,nici cînd a fost vorba despre prieteni sau cunoscuţi.
    Am plâns şi am secat izvorul compătimirii când l-am văzut mort pe bunicul patern.
    După aia ,am mai lăcrimat ,memoria nu mă lăsa să fiu indiferent.
    N-am ştiut şi nici nu vreau să ştiu să prezint condoleanţe! nu-s sălbatic, sunt realist.
    L-am visat de multe ori pe primul ,văzut cu ochii mei, mort din familie,am avut şi coşmaruri;culmea ,cînd a murit bunicul din partea mamei ,eram deja împăcat cu soarta(nu glumesc,din 1979 până în 1993 ,am avut timp să nu-mi mai fie frică de moarte ,dar şi timp să urăsc să mor în cirmumstanţe imbecile).

Leave a Reply

Your email address will not be published.