De ce mi-e rușine că sînt ziarist (azi doar cîteva motive dintre cele multe)

De ce mi-e rușine că sînt ziarist (azi doar cîteva motive dintre cele multe)

Singurul lucru mai rău decît să vezi un film cu cocalarii de mall este să vezi un film cu ziariștii. Vizionările de presă sînt îngrozitoare. M-am surprins la multe ducîndu-mi mîna la gură și încercînd să mă ascund jenat. Și mă știți doar, nu sînt tocmai un tip ușor de jenat.

Dacă viața voastră va depinde de mersul la o vizionare de presă, fiți siguri că alegeți una care se petrece dimineața. Dacă ați optat pentru una după ora 16, s-ar putea să vă pierdeți viața oricum din cauza mirosului, deci n-ați făcut nici o afacere. Marea majoritate a ziariștilor vin la aceste vizionări cu pișcoturi direct de la serviciu. Iar unii fac teren și cei mai mulți se agită serios în timpul zilei. Uneori, cam 3 luni pe an, asta se întîmplă vara. Nu e nimic rușinos că transpiră. Rușinos e că nu-și găsesc timp să facă un duș înainte să vină la film. La penultima vizionare de presă la care am fost, la AFI, puțea în țarcul ziariștilor mai rău decît în cușca vulpilor de la Grădina Zoologică din Copșa Mică. Mă întreb cum mai puteau avea poftă de înghițit pișcoturi, în duhoarea aia de canal. Și cel mai grav e că nu prea poți să părăsești țarcul. Te cam țin piaristele cu forța.

Un alt element obișnuit la vizionările de presă este să sune telefonul cuiva din sală. De obicei, unui ziarist bătrîn. Și mai de obicei, unui ziarist bătrîn care o acompaniază mai la toate filmele pe Irina Margareta Nistor. Aș fi nedrept să spun că o pățește doar el, totuși. Nu știu dacă vă dați seama, dar să-i sune telefonul unui bătrîn în cinematograf este de zece ori mai grav decît să-i sune unui cocalar. Cocalarul e obișnuit cu tehnica modernă de calcul, acționează rapid fie butonul de reject, fie (în multe cazuri) pe cel de preluare a convorbirii. Convorbire care oricum nu poate fi mai deranjantă decît ringtone-ul în sine, deci e ok. Ei, la ziariștii bătrîni ringtone-ul își face de obicei întreg ciclul. Durează aproximativ 10 secunde ca să se prindă că cel care sună e telefonul lor, încă zece să-l găsească în geanta bătrînească pline de flacoane și pliante și vreo 20 ca să se hotărască ce să facă cu el odată ce-l au în mînă, timp în care se holbează bovin la apelant cu o surprindere inexplicabilă întipărită pe chip, de zici că-i sună Alex Leo Șerban din iad (ultima oară cînd am verificat acolo ajungeau ăștia, în iad. Și nu, prin ăștia nu mă refer la critici de film, deși majoritatea sînt).

Deunăzi, la vizionarea Melancholia (unde s-au adunat, evident, toate pițipoancele pseudointelectuale din presă pasionate, sanchi, de Von Trier și s-a stat chiar și pe scări) am avut de toate. Și puțit, și sunat de telefoane, și călcat în picioare. Ca noutate absolută, am avut și țigăneală verbală în sală, chiar în timpul filmului. Și, ca încă o noutate absolută, parte a țigănelii a fost cunoscutul CTP. Inițial, acesta i-a atras atenția domnișoarei de lîngă el să renunțe la a mai încerca să desfacă punga de Chio Chips. Cerință legitimă, pînă aici nimic de obiectat. Apoi, după ce a sunat telefonul unei ziariste (probabil de la Cancan, la cît de proastă era), alte ziariste au găsit de cuviință să o shhh-șăie. Atît le-a trebuit. Ziarista cu telefonul a răspuns pițigăiat și aprig, acoperind fundalul sonor al filmului: ”Ce e, dragă, ce shhht?!”. Au urmat cîteva schimburi de replici care m-au făcut, cum vă spuneam mai sus, să mă ascund în scaun rușinat că fac, măcar teoretic, parte din această tagmă. La finalul lor, CTP-ul s-a gîndit că-i nimerit să facă un comentariu sarcastic (cu voce tare) la adresa muierilor certărețe. N-am înțeles exact ce a zis, dar oricum proastă idee a avut. Imediat a fost repezit de una dintre participante: ”Ia mai taci și tu, dacă nu vrei să te jignesc!”. Inspirat, Chelul a tăcut. Recunosc că mi-a părut puțin rău, ar fi fost haios să aud cum îl jignea doamna.

În tot acest timp, pe ecran rula acea mizerie pseudointelectuală a lui Von Trier. Cronica (scrisă de mine special pentru snobii cocliți care apreciază acest gen de filme) o veți putea citi luni, pe site-ul Kamikaze.

 

 

7 thoughts on “De ce mi-e rușine că sînt ziarist (azi doar cîteva motive dintre cele multe)

  1. ma mantzi nu stiu ce ai tu cu von trier dar filmul putea fi mai rau ( cacatul ala de “the tree of life” de exemplu). recunosc m-a luat somnul pe la mijloc putin dar macar jocul actorilor e bun . nu stiu cat de pitziponcar e filmul dar numai pentru ca e la moda nu inseamna ca tre sa iti bagi pula in el. la ce cacaturi ies azi, e loc si de un film de pseudo-intelectualo-pitipoance(i). mai bine intra o planeta in orbita decat sa mai trec prin alta criza economica

Leave a Reply

Your email address will not be published.