Eu cred că era vrăjitoare (ep. I)

Eu cred că era vrăjitoare (ep. I)

În toamna asta se fac patru ani de atunci. Mergeam dinspre Universitate spre Pache călcînd apăsat, în niște blugi deja prea strîmți pentru coapsele mele șaormo-rubensiene. Afară se înserase și era răcoare. Genul acela de frig plăcut care te ia prin surprindere cînd nu te îmbraci suficient de gros după o perioadă mai călduroasă. Genul de frig care te face să-ți îndeși mîinile în buzunarele blugilor, să-ți înfigi bărbia în piept și să-ți scuturi umerii de cîteva ori, pe jumătate ca să te încălzești, pe jumătate ca să-ți faci curaj. Genul de frig care îți dă fiori asemănători cu aceia pe care îi ai cînd ești fericit. Îmi dăduse întîlnire la Biserica Armenească. Eram încă student, nu știam aproape deloc Bucureștiul și habar n-aveam ce distanță e de la Universitate (unde aveam redacția) la Armenească. Ea îmi spusese la telefon că-i aproape. O crezusem, deși mergînd într-acolo începusem să mă întreb dacă nu cumva a exagerat cu apropierea aia. Avea o voce guturală, caldă și autoritară în același timp. Categoric convingătoare. Eu eram de-o inocență absolută, sau cel puțin așa mi se pare prin comparație cu cel de-acum. Nu fumasem iarbă niciodată, nu știam să folosesc mașina de spălat, nu făcusem sex în taxiuri, nu mîncam picant și nu atinsesem sîni cu silicoane.

De cînd ne-am întîlnit, timpul a început să treacă foarte repede. Ăsta a fost primul semn, ar fi trebuit să-mi dau seama. În nici 5 minute urcam pe întuneric niște o scară macabră, în spirală, către apartamentul ei. Era genul de scară de bloc în care scîrțîielile și mieunăturile sună înspăimîntător, nu nevinovat, cum se întîmplă la lumină normală. Între minutul 5 și minutul 10 mi-a explicat deja că nu e genul ei să cheme acasă un băiat de la prima întîlnire și că n-o să ne futem în seara aia. După 12 minute avea mîna la mine în pantaloni și-mi spunea fix așa: ”Vai, Andrei, ce PUlă ai!”, cu multă emfază și pasiune pusă în acea primă silabă. Îmi spunea mereu pe nume cînd vorbea cu mine, ca într-o incantație. Semnul 2. ”Acum înțeleg eu de ce erai tu atît de sigur pe tine, Andrei!”. Am pufnit în rîs. Era o amărîtă de semierecție și, oricum, eram orice mai puțin sigur pe mine (cel puțin în perioada aia).

După ce ne-am tras-o prima oară am început să aud lipăielile din bucătărie. La început trei sau patru. Mi-am încordat auzul, dar au încetat. Am zis că mi s-a părut. Ea s-a întins goală pînă la birou și a scos o pungă uriașă plină cu marijuana (cred că erau sute de grame acolo), pe care a aruncat-o nepăsător în pat, lîngă mine. Apoi a zis că se duce în bucătărie să caute foițe. Și atunci le-am auzit din nou: lipa-lipa-lipa. Patul era orientat în așa fel încît, culcat cum eram, eram poziționat cu spatele la ușa de la bucătărie. Lumina care-mi cădea pe piept îmi spunea că ușa era de data asta deschisă. Stăteam pe spate cu mîinile sub cap și mă zgîiam la tavan, cînd deodată am auzit lipăielile apropiindu-se. Am întrebat-o ce se întîmplă. Nu mi-a răspuns. Poate nu mă auzise. Lipăielile se auzeau tot mai clar și mai aproape. Nu știu dacă mi-era lene sau frică să privesc în spate. Probabil puțin din amîndouă. Oricum, deja devenise clar faptul că ținea un animal în bucătărie. Sunetul acela enervant de piciorușe (sau poate de gheare) pe linoleu a încetat exact cînd ființa care îl producea se afla lîngă mine. Am întors capul spre dreapta și m-a trecut un fior. De data asta nu de frig sau de fericire. Mă privea în ochi, dar chiorîș. Dar asta e puțin spus. Se holba în ochii mei pur și simplu cu o privire umană și interogativă. [continuarea aici]

47 thoughts on “Eu cred că era vrăjitoare (ep. I)

  1. Deci nu’ti ajungea cata samanta olteneasca ai imprastiat prin toate periferiile Bucurestiului. Trebuia sa vii si la mine’n cartier sa ma oripilez io toata. Care biserica Armeneasca e aproape de Universitate, da’ de’aproape vezi departe cand treci codrii de arama cu trupu’ saormo’rubensian, mai incolo de sufragerie.

  2. Pingback: polimedia.us/fain/
  3. si eu am dat de o zdreanta al carui motan ma lingea pe talpi cand o futeam pe aia.

    a sfarsit aruncat de la etajul 9.tru`story bro`.

    e adevarat,in pantelimon,nu toti au statutul social necesar si posibilitatea sa futa in centru.

    1. io am dat de o zdreamță a carei soră mai mică mă lingea pe tălpi și la întredegete în timp ce.
      după aia mi-o aruncat în pat o pungă mare de nuci verzi gata dezpielițate.
      lumina cădea ciudat.

      1. Putea sa fie si’un papagal sa i’o ciuguleasca. Io’s de parere ca era sor’sa aia geamana, rea si urata, cu cocoasa, un singur ochi si 3 dinti ascutiti care l’a hipnotizat si i’a mancat pula. Asta agata baieti pe care’i futea si le dadea sa fumeze iarba, dupa care o chema pe sor’sa aia urita sa le manance pula.

          1. Cum ma, calutu’ de mare? Calutu’ de mare e una din cele mai gingase si neprihanite fiinte ale planetei. Nu, deci nu calutu’ de mare. Poate aye-aye (Daubentonia madagascariensis)http://net.newsment.com/files/images/Weird-Animals.JPG. Da’ nu calutu’ de mare.

          2. De mare numa frunza îi, incerto. Io am zis că lu manți îi ajunge și numa aia de măslin. Îi și pentru pace.
            Numele lui este saiga şi cu ajutoul nasului său incredibil de mare şi de flexibil el poate încălzi aerul pe timp de iarnă şi îl filtrează de praf pe timp de vară.

          3. plm si din apartamentu´prezidential cit folositi? o camera. Saupreferi sa iesi pe balcon si´i strigi marcicai chircita pe buda: ” fa marcico, da´ce departe stam, fatah!”

  4. Unde pula mea ai vazut tu scara de bloc sa scirtiie? Pina si blocurile facute in 1930 au scarile din beton. Vezi ca daca minti iti creste nasu’, nu pula! Sau e fictiune si ai voie sa bagi vrajeli (tu futi devastator, ai pula uriasa, scara scirtiie, se aud urme de laba, etc.)

      1. Inseamna ca erai trendi si aveai ghete cu scirtz, ca sa fii dandy de oras. Imi povestea bunicu’, da’ sa stii ca la Bucuresti nu se mai poarta. Iar te-au pacalit de bani aia de la “Reparatii incaltaminte” din Motru!

      1. daddycool s-o năcăjit că l-o repezit ieri ăla micu.
        acum caută jurnalul in care o scris cum zicea andrei prostioare la 3 ani si daddy îi dadea napolitane în loc de bătaie.

        1. de ce pula mea ziceti voi “o scris / o facut”, etc? Hai, inteleg sa pronuntati, dar sa si scrieti asa? Sunteti alintati si prosti sau doar prosti?

  5. Ia mai fa-ne tu o fantezie in continuare si spune-ne ca d-aia nu ti se mai scoala: te-ai speriat si d-atunci ai o trauma psihica din cauza careia ti-a intrat pula-n hibernare.

  6. @marghioala(ca sa nu´mi mai prind urechile´n replai)cind ma jucam de ´a trainee´u si ma uitam la o maimutza imbracata´n sarafan cu shortzuletz cum face patu´se pune??

Leave a Reply

Your email address will not be published.