Eu cred că era vrăjitoare (II)

Eu cred că era vrăjitoare (II)

Prima parte aici

Era un porumbel negru. Și nu, nu fac pe deșteptul cînd spun că m-am speriat de el. Era cel mai îngrozitor porumbel negru pe care l-am văzut vreodată. Cu ochi roșii, cioc roșu și gheare la fel de roșii, imense. Mă analiza atent și stăpîn pe situație cînd cu un ochi, cînd cu celălalt. Nu îndrăzneam să mă mișc. Nici păsările lui Hitchcock nu mi-ar fi provocat asemenea senzație de neliniște. Măcar alea zburau și te loveau cu ciocurile. Te aștepți la asta de la o pasăre. Dar porumbelul ăsta mergea prin casă, lipa-lipa, și fixa musafirii cu privirea.

Mi s-a părut că a trecut un secol pînă s-a întors și ea din bucătărie. Mi-a făcut cunoștință cu porumbelul care continua să mă fixeze. Am uitat cum îl chema. Mi-a explicat că îl găsise pe stradă și că avea o aripă ruptă. Îl ținea în bucătărie. Apoi m-a întrebat candid dacă nu știu cumva ce mănîncă porumbeii. Pentru prima oară amuzat puțin de situație, am privit din nou porumbelul în ochiul stîng și am zis, doar pe jumătate în glumă: ”La cum îl văd pe ăsta, probabil oameni”. Nu mai știu cu ce mi-a spus că-l rugase ea, știu doar că suna foarte ciudat ca un porumbel să mănînce așa ceva. M-a certat că mă iau de el. Mi-a spus că e foarte drăguț și foarte inteligent. Asta nu m-a ajutat deloc. Nu-mi plac porumbeii care nu zboară, ci merg, și cu atît mai puțin ăia inteligenți. Semnul 3. Sînt convins că era un om captiv într-un corp de porumbel. M-am gîndit imediat în ce mi-ar plăcea să mă transforme pe mine. Aș fi preferat ceva felină. Îmi place să fiu curat, dar nu mă omor după apă.

Altădată, după ce am făcut sex, mi-am dat seama că patul s-a deplasat de lîngă perete pînă în colțul opus al camerei, lîngă balcon. Semnul 4. Nu-mi dau nici acum cum s-a putut întîmpla asta și nici nu am mai pățit-o altă dată, ca să fiu arogant și să-mi asum meritele. Un pat uriaș de două persoane care nu era pe roți se deplasase cel puțin doi metri. Și, desigur, lîngă pat stătea și mă privea insistent porumbelul.

Ulterior, la multă vreme după ce ne-am despărțit, trecea pe lîngă mine în taxiuri. Și nu mi se părea, pentru că de vreo trei ori chiar a oprit și m-a întrebat dacă nu vreau să mă ducă undeva. Odată, cel puțin, era noaptea și eram pe o străduță desfundată din străfundurile Militariului. Ea era îmbrăcată ca de club de fițe și a coborît din taxi, cu aceeași întrebare: ”Vrei să te duc undeva?”. Eu eram în papuci și șort, coborîsem să-mi iau bere. I-am spus că nu, că stau în blocul de lîngă. Am întrebat-o unde merge. A zîmbit, a spus că la o petrecere și s-a urcat la loc în taxi. Eu cred că era vrăjitoare.

17 thoughts on “Eu cred că era vrăjitoare (II)

  1. buna incercare mantog,dar nu ti-a iesit.totusi apreciez perseverenta.cred ca esti ultima persoana care mai crede in heterosexualitatea ta.

    1. dac-as fi si homosexual, la cat de destept sunt, chiar ca as fi cel mai smecher. Poate doar homosexual evreu sa fiu, ca sa fie mai bine de-atat. Tu fiind prost si homofob crezi ca mai exista oameni destepti care sa feresc sa spuna pe sleau ca le place pula. Prostule.

Leave a Reply

Your email address will not be published.