The book
Trei eșarfe, o pereche de cercei, două bluze și multe chestii de prins părul. Asta și-au uitat diverse fete la mine în ultimele 13-14 luni. Nu știu de ce nu au făcut demersuri să și le recupereze. Nu mă interesează dacă e o tactică și nici măcar nu mai știu cui aparține fiecare lucru (cu excepția uneia dintre eșarfe și-a cerceilor). Dar astea sînt oricum obiecte urîte și meschine. Cel mai neobișnuit lucru pe care l-a uitat o fată la mine în ultima vreme este o carte. O carte roz.
În primul rînd, cine ia o carte cu ea cînd vine să se fută? Cîtă apetență pentru cultură îți trebuie? Sau cîtă desconsiderație pentru modul în care fut eu? Culmea e că a venit la ora 23 și-a plecat dimineața la 8. Și mai culmea este că s-a gîndit bine. Chiar a apucat să citească un pic din ea. Și-a lăsat-o aici cînd a plecat. Pe la prînz, în aceeași zi, mi-a dat un sms în care se grăbea să spună că n-a uitat cartea intenționat la mine. Ceea ce mi-a demonstrat, desigur, că a uitat-o intenționat. Elementar.
Tot văzînd cartea aia roz și mică pe noptieră, ieri am devenit curios. Am deschis-o. Am citit prefața. Autor contemporan, bineînțeles. Pizdele de azi, of. Nu au auzit de clasici și nu știu că lectura asta are și ea niște etape. Cînd am mai dat o pagină, surpriză: cartea era plină de adnotări. Cerculețe neregulate și multe pasaje subliniate. Rar, cititoarea făcuse chiar mici comentarii scrise de mînă. Dintre aceste mici comentarii, cel mai drăguț mi s-a părut ”genial”. Puteți citi în poză pasajul care i s-a părut domnișoarei genial.
Nu pot să fiu chiar atît de arogant încît să-mi imaginez că a scris notițele premeditat, pentru că știa că o să le citesc eu. Voi deduce, deci, că le-a făcut pentru ea. Deci, draga de ea, a găsit un pasaj în care clovnul spunea că moartea dă rost vieții omenești și a simțit nevoia să scrie cu caligrafia aia frumoasă, deasupra, ”genial”. Mie nu mi se pare genial, recunosc. Eu, dacă aș fi scris pe pagini de cărți ce cred despre ele, la asta aș fi mers pe ”banal”. Dar eu nu scriu pe cărți. Nici măcar numele nu mi-l scriu. Și asta mă frapează. De ce să faci notițe pe cărți ca și cînd ai avea de învățat beletristică pentru un examen? Cred că o sun mîine. Dacă a premeditat totul, o să-i notez cu cuiul undeva lîngă buric: ”genială”.
19 thoughts on “The book”
Am vazut eu intr-o carte de cioran de la biblioteca adnotat “Si eu!!!” la un cacat de citat despre cum e sa te simti penal. Trec peste alea cu “Extraordinar” sau “????”. Carti de la biblioteca, nu de acasa. Te crucesti.
A vrut sa scrie “genital”, da’ l-a inghitit pe T.
Haha si am mai incercuit “in hãu” :)) poate vroia sa i-o dai adanc :)) sau poate nu stia ce inseamna.
avea scoase la sfarsit si niste cuvinte pe care nu le stia, da’ am zis sa nu fiu magar si sa va povestesc 😀
Ai putea sa fii putin magar si sa povestesi pana la capat daca tot te-ai apucat. Da` numa` daca exemplele sunt amuzante 🙂
Mantzy, ceferistule de inimi, la tine parcă-i ghişeul de obiecte pierdute. Vezi să nu-ţi vină vreo cunoştinţă în vizită şi să-ţi şoptească lent şi apăsat, cu o privire hulpavă de caftitor în preludiu – aia nu cumva e umbrela nevesti-mii cu monogramă şi dedicaţie de la mangafaua pe mâner?
Zi ma, o cunoastem?
O mai fuţi p-asta o pulă.
vorbeste frumos, coarda!
Tendinţa mea acum e să te bag în morţii mă-tii, dacă tot îţi place să te bagi. Sau să te introduc în decedaţii mamei dumitale, na, că mă simt generoasă. Dar cu un nas ca ăla, presupun c-ai fost deja p-acolo de câteva ‘jdemii de ori.
Un “Guess Who” blogheristic, ziceam? Retractez: un Romeo Fantastik!
esti penibil, mai ia o pauza.
“copilul meu, mandria mea!”
in curand ai sa te lepezi. de trei ori. 🙂
Bai, tata racoros( daca-ti zic rece se intelege altceva), il injurati pe ceausescu cind va punea la lucru si duminica, nu mai bine va punea la lucru cite 2 schimburi/zi de n-ai mai fi avut timp sa-l produci pe talentatu’ asta mic? 🙂
“ce mai faci, ma?” – “ca sa-l citez pe marele Noica, bine!”
povestea tarfelor tale. trist.
chair nu gasesti ceva mai bun de scris decat despre tipele care trec pe la tine? nu ai macar putina demnitate umana incat sa lasi lucrurile personale in sertarul cu chestii persoanle? simti nevoia neaparat de a-ti arata chilotii in public de 2 ori pe saptamana? Nu ai sa evoluezi niciodata ca jurnalist daca te rezumi la a scrie de kkt despre niste oameni care se poarte omeneste cu tine (te lasa sa ii/le futi), iar tu, in schimb, ii faci de cacat.
fara kkt