Clicky

Poetul – toți știm unul

Poetul – toți știm unul

Începe să se afirme prin liceu. Poezia e cea mai bună formă de rezistență a mediocrului la condițiile vitrege ale adolescenței, vîrstă la care ești luat la mișto pentru absolut orice. Iar poetul are foarte multe slăbiciuni. E genul de persoană de care poți face mișto non-stop indiferent cît de lungă e petrecerea. Poți vorbi doar despre el chiar și la o nuntă de aia din basme, de 3 zile și 3 nopți. Poetul nu e nici deștept, nici tocilar, nici frumos, nici bun la sporturi, nici bogat, nici haios și, în general, nu are nici una dintre acele calități care te pot face un tip popular în liceu. De altfel, la începuturile lui, poetul nu e nici măcar poet. Nu. Poet devine pe parcurs, după ce trece prin niște transformări dureroase, pe care ulterior la va surprinde în opera sa de o sensibilitate aparte.

Prima fază a poetului este s-o ardă pe neînțelesul. Asta pentru că nu e deștept, dar nici prost. Știe că rămînînd la statutul de mediocru va fi doar un alt bou din cireadă. Trebuie să se facă urgent remarcat. Dar cînd decizi să fii neînțeles nu e tocmai clar pentru observatorii externi în ce categorie te afli. Neînțeleșii nu sar în ochi, nu au un semn caracteristic, o insignă, o tăietură. Riști să fii un neînțeles tot liceul și lumea să nu înțeleagă că asta erai. Să se uite după tine pe culoar și să se gîndească: ”Hm, cît de bine îl înțeleg pe tipul ăsta!”. Așa că, ca să-ți întărești postura de neînțeles, ai nevoie de niște mutații fizice.

Și atunci viitorul poet își lasă părul mare, ocazie cu care intră în prima fază: cea de rocker. Începe să se îmbrace în haine urîte, să poarte bocanci vara la 45 de grade și să umble în găști care ascultă rock de căcat, de obicei cu mesaje de dragoste ascunse printre urlete și borîturi (acestea devin semințele poeziei de mai tîrziu). Se declară mizantrop, rebel și anti-sistem în general, iar în particular turuie pe unde apucă despre cît urăște el manelele, hainele la modă și fetele frumoase dar proaste. Apropo, în decursul acestor ani, chiar dacă va fi lăudat de mai multe bunăciuni care vor să pretindă că l-au înțeles pe neînțeles, rockerul-poet nu poate spera să fută decît fete din propria gașcă: rockerițe urîte, un pic supraponderale și subepilate.

Prin clasa a doișpea, rockerul începe să se liniștească și, sigur pe cantitatea uriașă de artă pe care a absorbit-o în primii trei ani de liceu, crede că e de datoria lui să se transforme într-un boem. Să dea din cap prin baruri pe melodii de la Iris furate de la formații celebre e deja sub demnitatea lui. Așa că se apucă de scris poezii. Din păcate pentru el, poetul întîmpină o piedică destul de serioasă în această etapă, una care riscă să-i zădărnicească planurile: habar n-are să scrie poezii. Drept pentru care se apucă de strofe cu vers alb și fără nici un înțeles. Sau, ca să fim mai corecți, care pot însemna orice. Totul e să faci o proză proastă (sau cum știi tu s-o faci), apoi să pui fragmente din ea unele sub altele, să inversezi nițel topica și, dacă se poate, să dai ”Enter” în mijlocul frazei, ca să pară că ești extrem de adînc făcînd două versuri dintr-o propoziție. Uneori poți arunca adjective complet aiurea. Vor fi considerate epitete. Ca să înțelegeți tehnica, voi continua acest text folosind-o.

Dar drama poetului este
că odată terminată clasa a doișpea
nu intră la nici o facultate.
La nici una serioasă.

Sinuciderea nu e însă
o salvare pentru el.
Optimist de fel, poetul
privește lucrurile astfel:

”Ce bine că n-am luat la facultate
și că trăiesc în această dulce mizerie!
Asta e menirea mea ancestrală.
Pentru că eu, la urma urmei, sînt poet.”

Și știți ce-i cel mai nasol? Că există muuulți, foarte mulți cretini, care pun botul la poeziile poetului, mai devreme sau mai tîrziu. Unii chiar îl cred talentat. Sigur, nu suficient cît să-i ofere bani, dar suficient cît să-i aplaude scrierile și, eventual, să-i dea like-uri pe Facebook. Și așa se mai scurge o viață fericită de om: viața poetului, care moare în mizerie, făcînd spume de idealism la gură, cu convingerea că poemele lui chiar au însemnat ceva.

82 thoughts on “Poetul – toți știm unul

  1. ASL>Răzvan Claudiescu – băiat de 23 de ani din Bucureşti pe lipicioşii.ro
    Fire blanda, iubeste animalele si de cate ori are ocazia le salveaza chiar cu riscul vietii, desi nu-i cazu.
    Afară-i iarnă şi eu stau lîngă sobă,
    Salvînd lupul alb să fie garderobă,
    Stau pe scaun şi privesc lemnele arzând,
    Dorind să găsesc un lup alb blînd,

    Dar geniul lui nu se opreste doar in romania ci pleaca sa ii incante si pe cei de peste hotare cu viersu-i.
    Soy triste, pero estoy de pie,
    Te quiero, te amo mucho Marie,
    Te amor y quiero que te beso,
    Yo soy un baron amoroso.
    Suflet mare, scrie despre toti oamenii mai putin norocosi si in fiecare duminica aprinde cate o lumanare pentru ei si rosteste o rugaciune catre bunul dumnezeu.

    Unii părinţi sunt analfabeţi,
    se nasc din generaţii în generaţii,
    se nasc şi mor aşa. De ce ?
    Oare suntem analfabeţi ?

    Ii plac foarte mult filmele sf, dansul si inotul si este un aparator de natura convins.
    Vulturul.
    Mă uit cam speriat
    De inima-mi bate,
    El era înfuriat
    Viaţa-mi e acum spre moarte.

    Are sentimente calde si sincere mai tot timpul, de aceea se profita de el, oamenii lasandu-l cu ochii in lacrimi si inima lovita.

    Cerul plânge şi este înorat,
    De cînd tu, puiule ai plecat,
    Viaţa-mi pare de schimbat,
    Ca poteca din vechiul sat.

    Iubeste arta si scrie si el dupa marele personaje ale istoriei, specificand ca nu este plagiat, el doar copie.
    Cântecul Dianei ( poezie)
    Diana nu este iubita mea,
    Este o fata care spune că s-a îndrăgostit de mine
    Şi că-şi doreşte să mă aibă lângă inima ei ceea caldă,
    Timpul a trecut ca fulgerul înainte de furtuna de iubire,
    Şi mi-a spus că are un copil de-al meu.
    Dar copilul nu e al meu,
    Dar copilul nu e al meu,
    Dar copilul nu e al meu,
    Diana nu este iubita mea.
    Dar si:
    Eu n-aş tăia corola colorată a pământului,
    săpând adânc şi rece,
    şi nu ucid
    corola dulce cu minuni a lumii,
    şi-o gulă pură…

    Pentru scrierea acestor poezii, am citit foarte mult pentru a le finaliza cum este-n în acest moment, în prezent- ne marturiseste poetul, cu tremur in glas.

    Dar gata cu cuvintele mele, va las cu cuvintele lui.
    http://partidliterar.wordpress.com/page/2/

    1. Superb. Cam de cacat pseudonimu, Claudiescu. CUM PLM, CLAUDIESCU?! L-o mai chema si Claudiu si l-a “escizat”? Oricum, profund. Imi aminteste de Corbu, poetul lumii. Sau umil, gen. Ce-o mai face Corbu, cum o fi evoluat el artistic? Totusi, poetii pe care i-am recunoscut io in text sint mai adevarati. Adica APROAPE poeti confirmati. Stadiu pe care nu-l pot depasi niciodata, fara sa inteleaga DE CE.

      1. Dar eu l-am sfătuit să nu iasă la piață cu numele lui din buletin pentru că oamenii răi l-ar putea agasa datorită talentului unic.
        În schimb el a mai scris o poezie.

        Leopardul aude şi el, dar este plin de sânge
        Şi fuge spre căprioară şi-o ajunge.
        Crezi că pleci undeva, căprioaro ?
        Ce credeai că o să-i fac, soro ?
        Să o ling noaptea la culcare,
        Eu am vrut-o pentru mâncare.
        Dar acum este rândul tău !
        Să ştii că, eşti un leopard rău!

      1. io la vremea cind am primit filmuletzu´pa mail am urmat intocma´indicatziile lu´ala de mi l´a trimis si am dat pe fullview as´fel incit la momentu´culminant am facut´o literalmente afis pa vaca care ma spiona ce fac io pa net, facindu´si de treaba in spatele meu. De atunci cred in dreptatea divina.

  2. Misto textu, l-am inteles si io. Pe bune. Tipologia e prinsa la fix, e aceeasi din anii ’70, cind o ardeam si io cu “liceu, cimitir al tineretii mele” impresionind intelectualele in devenire, premiante cu cosuri si par neepilat pe buza superioara. Intr-adevar, mediocrul JOACA cartea inadaptarii, altfel cum (plm) sa nu te integrezi cind esti mediocru, adica la fel cu 90% dintre cei din jur?! Probleme de adaptare au genialii si timpitii. Iar astia, ultimii, oricum nu le sesiseaza. De fapt, poetul clasei se crede genial, sau macar cvasigenial (modul lui de a numi mediocritatea). Acum e chiar mai misto, ca poti s-o arzi si pe alte chestii artistice, avind in vedere ca sa scrii (poezie sau proza) e mai greu, din cauza la gramatica. 😀 Eheei, acu’ o poti arde artitistic fara pic de ar’metica sau romana, ca dizainar vestimentar, fotograf de arta, militant ecologist, s.a… Ca sa nu mai zic de astea semiartistice, ca jurnalist, blogar, piarist(a) sau atotcuprinzatorul ANALIST de orice. La munca, baa! Lasati tinichigii sa iese din voi! 😀

      1. Marcica, nu incurca perioadele, aia-i proletcultista din anii ’50. Dupa ’65 a fost misto, pina prin ’75. DĂŞCHIDERE. Am mai prins si io ceva Pepsi, Kent la liber si viniluri cu Beatles, deja foarte frecate.

      2. In anii 70 Jim Morrison calarea cel mult viermisori frantuzesti pe sub brazda la Paris. Dar n-a fost mare pierdere pentru ca pe meleagurile noastre se lansase deja Bardul de la Barca.

    1. Tot de pe vremea lui daddy cool, când pe poeți îi mânca în cur și făceau limerici:
      Când lui Fifi vreun fante-i spunea
      Merge-un vin fiert, un pui fript şi-o cafea?
      Ea, ca fată deşteaptă, ştia ce-o aşteaptă
      Lasă că ştiu eu, spunea.
      Da mergea.

      1. Marcico, la virsta mea nu stii tu pe cineva sa-mi faci un sex oral, asa, soft, sa nu ma agit? Sa nu te iei dupa golanii astia, care cum aud ca face una sex oral sar toti ca, gaata, suge pula! 😉

      2. @ostap- am scris cum se citeste adica fonetic, ba afonule!

        @marcica-la prostu´asta n´am schimbat amabilitati cu dedicu´, oarb´o!

        @dedicu´- auzi mai bre, erea pa vremuri un scheci cu rapraprap si zinzinzin si nu´l gasesc pa nicaierea si nici pa ahctoru´ala nu mai stiu cum il cheama..

    2. Domnu Mați, nu mă mai intimidați deoarece îmi va ieși tenia la care lucrez cu pete de poftă în diferite forme matusalemice, pentru că știu că și mama, dumnezeu să o ierte, avea una în formă de vișină ofilită întrucât o poftit la o dulcețică mama ei când o fost gravidă. Am înțeles io bine că aveți de dat un examen la prostată azi și nu aș prefera să vă rețin. Multă baftă și succers.
      O admiratoare.

  3. Generalizezi, Mantzy. Mai sunt și poeți care au scris doar versuri porno începând din școala generală și care au ajuns la bărânețe să scrie ‘poezie utilitară’ sub formă de frumoase epitafuri pe crucile din Cimitirul Hazliu

  4. Cind eram in generala aveam un prieten in bloc, cu trei ani mai mare ca mine, deja la liceu (a zecea – a unspea, ceva).
    Ma duc eu intr-o zi la el si vad deasupra unor carti o foaie A4 pe care erau batute la masina niste versuri… albe. 🙂 Iau, citesc si ma uit la el: “Ce-i cu astea?” La care el, brusc schimbat, de parca ma cunostea de ieri, nu de niste ani, imi spune cu un aer surprins, de poet notoriu: “A, nu stiai? Sint poet.” 😀 😀 😀
    Acum mi se pare amuzant, dar atunci am crezut ca a innebunit; n-avea nici o inclinatie artistica. De fapt cunoscuse niste gagici care, contaminate de curentul creat de Paunescu, facusera un cenaclu de poezie (faza se petrecea pe la inceputul anilor 80).

  5. Ce bine că n-am (luat la facultate) dat licenta
    și că trăiesc în această dulce mizerie!
    Asta e menirea mea ancestrală.
    Pentru că eu, la urma urmei, sînt (poet) jurnalist.

    Scuze, dar prea ai semanat cu piticiosugegratis tunand si fulgerand impotriva semidoctilor care isi dau cu parerea fara sa-i intrebe nimeni sau cu zoso dand lectii de conducere si de vorbit limba romana.
    Lasati bah, poietii in pace, d-aia va sta voua micu’n gat, ca se cred aia mai hartisti decit voi? 🙂

  6. Poetii sint si ei ca fotbalistii, pe divizii. De la judeteana la liga lu mitica. Numa’ ca driblingul poetului ii metafora, beei. Ce-i Messi pe teren daca nu “poetry in motion”, a? Ok, parca-i mai bine sa fii fotbalist de judet decit poet judetean. Desigur ca TOTI, cind ii intrebi cu ce se ocupa, raspund “joc fotbal” sau, dupa caz, “scriu poezie”. Meserii care cer geniu, nu dedicatie, de. Altfel, dupa cartea de munca, Banel ii coleg cu Messi si Desliu cu Rimbaud.

    1. Pai, revin cu intrebarea, d-aia iti sta micu’n git, ca Desliu e coleg cu Rimabud? Las’ sa fie coleg, acolo la ei. Daca tie nu-ti place, altuia nu-i face, intelegi? 🙂
      Messi si Banel merita un post separat, atit sa retii si sa transmiti jurnalistilor din lumea-ntreaga: Banel nu a fortat pe nimeni sa-i zica/sa-l plateasca fotbalist, nici nu am auzit sa aiba emisiune sau blog de invatat mirlanii sa joace fotbal stiintific. Mai pe scurt, maninca si el o paine, maninca si tu daca poti( nu tu per se) fara sa-l musti de parizer.

      1. “per se”? baai geefo, ma injuri? deci ai umblat la cutia cu maimute, vrei sa ne batem in locutiuni latinesti, da? si-am zis io de banel ca nu poa’ sa continue SA INCERCE sa joace fotbal? dimpotriva, am zis ca, practic, are aceeasi meserie cu messi. da’ ca asta-i pe talent, nu pe abnegatie. ca asa, pt. goneta, mie-mi placea marshica puica, de exemplu.

      2. Si nu, n-are nici o relevanta faptu ca-i tigan. daca macar 2 din 5 concetateni, tigani sau romani, ar avea bunul simt al lui banel, tara asta ar fi un loc mai suportabil. doar ca n-a avut pe nimeni sa-l indrume corect, spre atletism. ca si-asa n-am mai avut un semifondist ca lumea de pe vremea lu ilie floroiu, nu-l stii tu. plus ca asta, daca-i strigi “sase, garda” inainte de finish, ii lasa trei ture in spate pe kenyenii aia. 😀

      3. Nu, bre, tata da formator de opinii, am vrut sa zic etc, dar am gresit, na. 🙂
        O fi fotbalul (si) pe talent, la fel ca toate cite sint pe lume, dar daca nu ma duce cu forta la stadion sa privesc meciul lui Banel chiar nu vad de ce as publica pamflet cu emailurile lui in kamikaze.
        Ma rog, discutia era despre poeti (inchipuiti) si despre neintelesi, dar mecanismul e acelasi.

    2. Taticu, Floroiu era fondist, concura la 5000 m si 10000 m, uneori si la maraton. Nu e Banel in categoria lui Messi dar e mult peste alde Alexa, Tony, Margaritescu si altzi ortopezi fara patalama.

  7. Phew, cat pe ce sa ratez subiectul asta fierbinte. Personal intrunesc toate conditiile necesare pentru a fi superficiala, deci pot sa am o parere avizata :). In plus am bifat si cei 2 I vitali pentru supravietuirea urbana: indiferenta si insensibila. Ipoteza fiind data sa purcedem la concluzii. 1. Mantzy are dreptate, a descris perfect tipologia. As adauga ca daca un tip s-ar apuca sa-mi scrie o poezie n-ar apuca sa termine primul vers pana sa-i dau borsul pe nas. Sa-i scrii unei femei o poezie e un gest atat de penibil incat cu siguranta te-ai lins pe bot la vreo sansa cu ea. 2. Daddy cool, a fi poet nu e o meserie, chiar daca exista in COR (no shit!). Daca te intreaba cineva “tu ce meserie ai?” si spui POET poti la fel de bine sa-ti futi un glont in cap, ai mai multe sanse la eternitate. Si da, e ok analogia poezie – fotbal, si poetii si futbolistii (cum zice unii comentatori de pe la noi) au probleme severe de integrare. Din fericire pentru ei, si in ciuda noastra, ultimii au o gramada de bani cu care sa compenseze handicapul 3. Poeziile care au stors vreun sentiment din mine le numar pe degetele de la mainile lui Nea Gica de la Gater. Mai degraba ma emotioneaza o reclama TV, pentru ca poetii nu sunt non-conformisti, ba pardon: respecta o rima, si sunt oarecum limitati de lungimea admisa a poeziei. Exceptie face poate suprarealismul, dar ala nu-i pentru superficiali ca mine. Poetii sunt niste tipi care n-au avut inspiratie destula sa scrie proza, sunt de fapt niste mediocri superficiali, ca noi toti. Exista exceptii notabile, dar exceptii. Pana si Baselu i-a scris mamei lui o poezie. QED

    1. Hai ca de la tipul slinos-libidinos descris de Mantzy ajunsarati sa va bateti penisu’ mediocru de toti poetii, in bloc.
      Poate esti tu mai greu de urnit, poate iti trebuie o cinzeaca inainte de a citi poezie, sau poate lu’ nea Gica ii cresc degetele la loc, ca salamandrei coada?

      1. 🙂 insensibila am zis. superficiala am zis :). cred ca mai interesant era sa aduceti argumente despre cum poetii sunt niste firi libere, super-neintelese si valoroase, sa turnati aici o lista cu zece poezii care v-au facut sa dati o lacrima (si nu, nu aveti voie Moartea Caprioarei), sau ma rog, macar sa alergati in cucu gol prin ploaie, gen. ca eu sunt muza (daaah dude!) sau nu, sau ca beu (mama ce-as mai bea, da n-am voie), sau ca Nea Gica – care sigur a citit mai multa poezie decat mine – are sau nu degete regenerabile, e mai putin important in retorica de mai sus.

    1. of, trebuia sa pun spoiler alert :). zi-mi una care te-a facut sa plangi, sa razi, sa fii un uom mai bun, sa-ti faci un avion din hartie si sa crezi ca poti zbura. pe mine uite, m-a facut sa plang Winetou 4, cand a murit saracu’ indian. Nu era poezie si eram prin clasa a 4-a, dar ce pot sa mai fac eu acum? Gata, ca deja trolez, si mai rau decat sa fii poet e sa fii trol :).

  8. De la 4 pana pe la vreo 18 ani am tot citit carti. Apoi, mai razlet asa. Nu’mi amintesc sa fi plans. Singurele care m’au marcat au fost revistele porno pe care le gaseam pe la unii pe acasa. Nu intelegeam faza cu pagini patate.

    De ras… blogul asta, de exemplu. Nu intotdeauna.

  9. Da, ba, asta suna ca povestea cocalarului wannabe. E tipul ala pseudo’popular in liceu, care joaca fotbal si o arde rustic. Dupa care vine la facultate in Bucuresti ca sa arate de fapt ca omu de la tara poate sa si scrie sa si citeasca in timp ce sparge prazu’n pumn. Se angajeaza la gazeta, dupa care pleaca la alta degenerata din prima, pentru ca e un spirit rebel si nu suporta s’o arda pe la stapan, chestie pe care nu ezita s’o declame cu fiecare ocazie. Da’n sufletu’ lui tot om de pamant e. Numa ca deja nu mai merge sa rupa flecurile pe Maria Ionescu Capitanescu si pe Frații Reuț la nunta verisorilor de la Bucinișu.
    El acu’ e baeat de oras mare. Are teluri, vise si tre’sa dovedeasca. Doar a citit prea multe carti ale caror nume, autori si din care citate tre’sa le frece zeflemist pe sub nasu’ tuturor in semn de educatie si impresie. Iar astea nu se’mpaca prea bine cu lantocu’ de aur primit de la nasica si zguduit pectoralii pe Salam.
    Astfel devine un paradox viu. Un melanj. O taraneala studiata. O cocalareala culta. Nu poate fi nici scriitor, nici manelist. Si’atunci devine ziarist. Compromisul perfect.
    Și știți ce-i cel mai haios? Că există muuulte, foarte mulți cretine, care pun botul la vrajelile lui, mai devreme sau mai tîrziu. Unele chiar îl cred talentat. Sigur, chiar suficient cît să-i ofere o muie, cît să-i aplaude scrierile și, eventual, să-i dea like-uri pe Facebook.

    1. Stiiiu, Marghi, e usor sa faci parafraze. Vezi? De aia n-o sa stii tu niciodata sa scrii. Pentru ca ai nevoie de un scriitori care sa-ti scrie texte in care tu, ulterior, sa inlocuiesti cateva cuvinte si sa produci astfel niste capodopere ale pamfletului. Cum mai fac eu cand transform texte de-ale lu Marquez sau Eliade. Deci eu copiez de la Marquez, tu de la mine. Fiecare cu nivelul sau.

      Cat despre omu de la tara, ti-am dedicat un text despre bucuresteni care ar trebui sa te lamureasca in privinta complexelor mele. Ce nu poti tu sa intelegi, pentru ca ai citit doar etichete de la peturi din avion, este ca un om care citeste multe carti se civilizeaza vrand-nevrand, chiar si daca locuieste in padure. Pe vremea cand tie iti bagau golanii mana la pizda in sala la Patria eu stiam cum se traieste la Paris, Sankt Petersburg, New York si alte metropole pe care tu le cunosti doar datorita duty-free-urilor.

      Deci, cand ai acest handicap major – incultura crasa – nu te contrazice cu oamenii care au citit, fie ei si de la tara si nu tocmai intelectuali autentici. Ti-o vei lua peste bot intr-un mod dureros.

      1. Apropo, nu uita ca taranul cu prazul te-a luat pe tine la gazeta, nu tu pe el. Si tot el ti-a zis si ca nu te pricepi si mai bine renunti, deci tehnic te-a dat si afara. Asa ca nu ti-a folosit orasul la nimic. Tot o meserie in care n-ai nevoie de menire esti nevoita sa faci, ete. Tu ce trebuie sa stii, chiar? Sa-ti tii echilibrul cand se zgaltaie parchetul? Daca citeai si tu, poate cu plusul pe care ti-l dadea experienta cu semafoarele acu nu trebuia sa sugi pula la pilotu automat.

      2. Las’ma, nu te mai oftica atat. Daca citesti o carte nu’nseamna ca esti mai destept. Inseamna cel mult ca poti agata o pizda in plus fata de altu’. Ca daca e sa ma lamuresc in privinta cuiva n’o fac nici din discutiile despre pantofi, nici din alea despre masini, nici din alea despre Marquez.
        Si in general transformat se traduce prin plagiat. Apropo de civilizatie, ai avut nenumarate pamflete la randu’ tau fix despre contrariu si cum ar trebui sa. Vezi textu’cu soferii din Bucuresti. Slava tie ca te’ai adaptat, asta nu te face mai civilizat.
        Stai tu linistit, cata vreme tu citeai despre locurile alea cu mana la pula si gandu’ la pizda din sala de la Patria, eu deja fusesem si la Sankt Petersburg si la Paris. Uiti ca sunt mai batrana decat tine si nu’s degeaba.

      3. ba bula la asta nu ma asteptam de la tine.daon masa de treaba.cititu nu e un lucru cu care sa te lauzi(mai ales cand interlocutorul este un gras oligofren si mai slab ca tine la acest capitol)deci serios,nu era nevoie.tot ce ai spus mai sus poate fi folosit impotriva ta.
        trecand la lucruri mai serioase…ce dragalasa e marghioala,imi dai voie sa o fut?…te rooog.

    2. Mda.. Si mai are bani si o bucata de business in proprietate. La virsta lui nu-i rau. Asta daca te refereai mai sus la Mantzy. Sigur la el te refereai ca Radu nu are nici una, nici alta. Are doar ceva ce el crede ca ar fi talent, umor etc, ceea ce la virsta lui e cam trist. Margioalo, sfatul e sa te mariti si tu repede cu un batrinel avut si sa n-o mai arzi aiurea pe net ca stii cum e, timpul trece, tzitzele se lasa..

  10. Manții, ia’o ca un barbat. Ce te pizdesti atat? Zici c’am venit sa ma temenesc io la tine sa’mi dai de lucru pe gratis ca n’aveam alta treaba. Ori ti’i ciuda ca nu ti’am supt tie pula, caz in care nici pe tine nu te’a ajutat lectura foarte mult.
    Stii ca’mi esti simpatic si esti sexy rau cand te enervezi. Da’n ultima vreme ai devenit foarte sensibilos, nu stiu ce’i cu tine.

  11. Te simti frustrat si revoltat in adancul sufletului tau ca tu ai ajuns sa scrii la o revista mediocra si acel poet inca mai scoate carti?

    Un simplu om care nu a fost coleg de liceu cu tine dar totusi stie la cine te referi.

      1. La unu pe care mami si tati nu au avut bani sa-l sustina, a urmat o facultate pe banii lui, si totusi scoate carti. Ai citit vreodata cartea lui? Comentasem la utilizatorul gresit.

        1. Bai, pulix, carti poate sa scoata si mamaia. Daca aveam un valet ca tine pentru fiecare editura care s-a oferit sa-mi scoata mie o carte, acum as fi fost un fel de sultan. I-auzi, ma, SCOATE CARTI :))

          Dar, in fine, cine e acest mare autor?

          1. Hai ca ne futem aici in comentarii care nu-si au rostul. Toate postarile tale sunt legate de orasul tau natal. Nu vreau sa fac publicitate autorului, nu-l cunosc persoanl poate ne-am salutat cum te-am salutat si pe tine de altfel. Esti foarte frustrat prietene. Incearca totusi sa nu mai faci misto de oameni. Daca democratia iti permite acest lucru asta nu inseamna ca trebuie sa faci exces.

          2. Sa-ti dau un indiciu cine sunt. Am 20 de ani.
            Felicitarile mele pentru realizarile tale, las-o mai moale cu batutu pulii, sau stai am uitat, scrii pt kmkz.

          3. bai pulix, ca sa iti folosesc expresia, stiu ce inseamna frustrat, stiu cum sa-l folosesc, nu stiu ce ti-a lipsit in copilarie dar dupa cum se vede ti-au lipsit (sau poate le-ai avut pe toate dar nu dragoste materna nu pot sa ma exprim exact. ideea e ca esti frustrat -poti sa-mi zici tu care sunt acele lucruri-) multe asta se vede prin modul de a scrie si a socializa cu celelalte persoane.

  12. Bă, aproape că m-am regăsit în descrierea ta. Problema e că am fost un tip destul de popular în liceu și prin crîsme. De la liceene, la tipe de 26 de ani se dădeau la mine. Rocker eram, doar că din ăla cu părul scurt, că mi-era lene să am grijă de el. M-am apucat de scris într-o tabără prin a 10-a, cînd pentru prima poezie am luat 120 de lei. Și atunci mi-am zis că, coaie, se merită. Mi-am futut un blog și brusc o tipă cică îmi dă bani, că nu știu ce debitasem eu acolo că nu am bani și ea mi-a băgat bani în cont. Mai scriam pe la reviste, mai recitam cînd mă îmbătam și chestii de genu’. A trecut liceul, am luat bacul la mate și nu am mai scris. Bucureștiul e un oraș prea ciudat pentru a mai scrie poezii ciudate. Dar, încă nu am mers prin Argentin, deci poate mă răzgîndesc. Problema e că eu scriu într-un asemenea mod în care oamenilor să nu le placă. Dar lor le place. De ce? Pentru că mulți sînt proști și nu înțeleg esența adevărată a poeziei. Dacă nu aș mai fi avut bere, probabil m-aș fi întristat după ce termin de scris comentariul ăsta.

    1. Imi pare rau ca te-am facut sa-ti amintesti cat de popular ai fost in liceu – noi stim de ce – . I-ai citit vreodata cartea asa zisului nostru poet – stim noi la cine ne referim -? Te intreb deoarece a fost prea rautaciosa postarea.

      1. Nu-i nimic. Încerc acum la facultate să o las mai moale.
        Cît despre partea a doua, nu prea știu de ce vorbești cu mine de parcă am fi stat în sala de lectură și am fi comentat împreună cărți de poezii.
        Nu știu la cine te referi, că eu nu citesc autori contemporani cu mine,că mi se pare deseori degradant pentru inteligența mea.

  13. Sunt 3 meserii pe lumea asta: bogatia, saracia si sexul. Cu toate faci de-o paine, dar cu scrisul si dragostea mori pe gratis. Mori de foame!

  14. mantzy, iti spun eu, tre’ sa dezvolti articolu’ asta. si “despre idei si blocaje” a lui patapievici tot de la un articol a pornit 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *