Scabroasele aventuri ale institutului INSOMNAR – episodul 1 și nu ultimul

Scabroasele aventuri ale institutului INSOMNAR – episodul 1 și nu ultimul

Liniștea care se lăsase peste București în noaptea aceea era profundă și apăsătoare. Și nu întîmplător. Cu cîteva ore înainte, poliția făcuse numeroase razii în care ridicase de pe stradă după cum urmează: prostituatele, peștii, drogații, corporatistele grase, cîinii vagabonzi de talie mică (cei mai gălăgioși – n.r.), motocicliștii, bețivii și mai ales pe Arhi (zis și Cei-Trei-Blogări-Arhi), ale cărui mațe deranjau opt cartiere din zona de Est a Bucureștiului cu ghiorțăitul lor infernal care începuse să erupă atunci cînd Arhi își autoimpusese o cură de slăbit draconică bazată pe mîncatul înainte de 3 noaptea a DOAR două șaorme fără legume și cu mai puțin sos. Mari.

Bucureștiul tăcea chitic și asta îi convenea de minune. Se ocupase de tot. E drept, și celălalt membru al clubului îl ajutase un pic, aranjînd ca toate luminile din oraș să fie stinse, pentru ca EL să nu întîmpine obstacole în drumul pe care urma să-l facă. O călătorie care va fi fost istorică. Urma să treacă pe lîngă fiecare panou electoral cu chipul lui din oraș. Și să-l cinstească cum se cuvine.

Își aranjă atent pelerina turcoaz de camuflaj, apoi își alinie cel mai lung fir al bretonului la o anumită cută a frunții, așa cum îl învățaseră cei 29 de consilieri de imagine. Și porni. Grațios ca o gazelă, cu pas moale de felină și lene uriașă de urs aflat în perioada de hibernare. Prima oprire: uriașul panou cu chipul lui din Piața Alba Iulia. Acolo va săvîrși prima faptă. O infracțiune pentru unii, dar el știa că o face pentru supuși. Pentru electorat. Pentru oameni. Pentru posteritate.

Prietenul său avusese grijă ca panoul cu chipul său să fie singurul obiectiv luminat din zonă. Se apropie de el zîmbind larg, uitînd pentru o clipă că trebuie să se ferească și ieșind din linia de boscheți care-i asigura camuflajul. Fu văzut de un cerșetor care scăpase de vigilența poliției pentru că se deghizase, vrînd-nevrînd, în profesor (n.r. – glumă de Antena 3, vreau primă, domnu Felix!).

– Doamna Dana Războiu, sînteți chiar dumneavoastră?! exclamă cerșetorul picînd în genunchi și închinîndu-se. Cerșetorii îi idolatrizau pe cei de la Kanal D. Erau, de altfel, singurii care se uitau la acest post. Erau mulți, dar nu ajutau cu nimic cifrele de audiență, pentru că se uitau în grupuri de cîte 30-40, în vitrina unui magazin de electrocasnice care avea una dintre plasmele expuse (de obicei cea mai mică și mai de căcat) dată pe Kanal D.
– Nu sînt Dana Războiu, șuieră EL printre dinți și îl ucise pe cerșetor într-o clipită dîndu-și părul la o parte și arătîndu-i URECHEA-PE-CARE-DACĂ-O-PRIVEȘTI-ÎN-OCHI-MORI, adică cea dreaptă, nu pe aia stîngă, mai puțin periculoasă, numită și URECHEA-PE-CARE-DACĂ-O-PRIVEȘTI-ÎN-OCHI-FACI-APĂ-LA-GENUNCHI.

După eliminarea cerșetorului, se putu concentra în totalitate la panou. Își zîmbi sieși larg și chiar făcu un gest scurt de salut cu mîna. Jenat puțin de această intimitate nesănătoasă cu propria poză, scrută împrejurimile în căutare de intruși. Nici un suflet pe o rază de cîteva sute de metri. Putea să treacă la treabă. Desfăcu singurul nasture care-i ținea pelerina în jurul corpului și într-o secundă fu gol cum îl făcuse maică-sa. Și la fel de lipsit de păr, pentru că se epilase complet pentru acest eveniment. Își depărtă mîinile de corp și trase adînc în piept aerul poluat și mirosind a mici. Era pregătit. Își apucă sfios penisul cu mîna stîngă, în timp ce cu dreapta se mîngîia pe testiculele mici și lucioase de virgină. De virgină cu testicule mici și lucioase. Și, privindu-se fix în ochii imenși și calzi de pe panou, începu să se masturbeze violent, cu gemete, într-o uitare de sine absolută. După doar 30 de secunde de infinită plăcere, un strigăt tăie noaptea și cheful:

– Crin, ce mă-ta-n cur faci acolo?!

În spatele lui stătea măreț, cu urme de pernă pe obraz, celălalt membru al clubului: Oprescu cel Groaznic de Șmecher. (VA URMA)

6 thoughts on “Scabroasele aventuri ale institutului INSOMNAR – episodul 1 și nu ultimul

  1. “lene uriașă”, “uriașul panou”, “zîmbind larg”, “zîmbi sieși larg “, “ochii imenși”.
    Toate par uriase, largi si imense pentru un om mic. Asta nu inseamna ca realitatea are o problema.

    1. Se numeste hiperbola atunci cand vrei sa impresionezi o virgina cu testicule mici si lucioase, nu cand ai de’a face cu cititori cu state vechi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.