Clicky

Cancerul, soluția pentru o viață mai bună

Cancerul, soluția pentru o viață mai bună

Să fim serioși, oricum trăim mult prea puțin. La scară mare, universală, chiar nu prea contează că ajungi să mori în pat, sufocat de propriile-ți bășini, la 89 de ani, sau mierlești ”tragic”, înecat cu propria vomă, după majoratul colegei ăleia bune de care ești îndrăgostit și la care ai băut ca să-ți faci curaj să-i zici că, dacă vrea, poți să te duci să-i cumperi țigări, serios, nu te deranjează, chiar ți-ar face plăcere. Am pus tragic între ghilimele pentru că nici o moarte nu e tragică, de fapt. Să nu fim ipocriți, toți ne așteptăm să murim și puțini dintre noi avem planuri într-atît de mărețe încît să justifice o prelungire a chinului pînă la bătrînețe. Pentru Univers, distanța de la 18 la 89 de ani înseamnă cît înseamnă pentru noi diferența dintre 0,00000000001 și 0,000000000012 secunde. Exact! E mai puțin decît ”o clipită”. E ca și cînd n-ar exista.

Viața noastră e atît de scurtă, așadar, încît mi se pare ușor penibil să-ți fie frică de anumite boli care s-ar putea solda, printre multe alte efecte adverse, cu o moarte prematură. Și totuși, frica de cancer e explicabilă și nu poate fi vindecată decît într-un singur fel: făcînd cancer. Iată, o grijă mai puțin pe cap și una în plus pe pancreas.

Dar să ne gîndim cu toții cum ar fi să aflăm mîine că avem cancer în fază terminală. Este că v-ați simți mai liberi? Mai curajoși? Mai dezinhibați? Și, mai ales, mai buni? Iminența morții este mereu cu noi, dar într-o situație ca aceasta iminența devine deranjant de iminentă. Știi că iminența este prea aproape atunci cînd aceasta este cuantificată. ”Mai aveți trei luni”. Iată niște cuvinte pe care cu siguranță nu v-ați dori să le auziți venind din partea unui medic, mai ales cînd sînteți siguri că este exclus ca nevasta (sau voi, fetele) să fie însărcinată în luna a șasea. Că doar ați fi observat.

Și totuși, acele trei luni ar fi cele mai frumoase din viața voastră. Ba mai mult, șansele ca tu să faci ceva cu adevărat important pentru alții în timpul care ți-a mai rămas cresc direct proporțional cu gravitatea tumorii. Imaginați-vă, deci, cum ar fi ca toți oamenii de pe glob să fie siguri că mai au doar cîteva luni de trăit. Însuși faptul că toată lumea va fi afectată va face ideea mai ușor de suportat. La boală e ca la sărăcie: dacă sînt și cei din jurul tău la fel de năpăstuiți, e ok, nu te deranjează. În plus, ipohondria ar dispărea cu totul. Vom avea cancer, totuși, nu cred că va mai fi cazul să evităm geamurile deschise cînd sîntem transpirați sau să purtăm prezervative. Se va vorbi despre SIDA ca despre o răceală: ”băi, am o SIDA care m-a ținut la pat zilele astea, smîrc!”. Probabil vor exista și glume de genul: ”Băi, văd că tragi de nas, ai grijă pe unde calci, că-s în fustă și n-aș vrea să-mi dai și mie SIDA aia!”.

Revenind. Dacă toți oamenii s-ar îmbolnăvi de cancer terminal brusc, ne-am trezi cu o perioadă scurtă în care 7 miliarde de oameni ar deveni conștienți de propria efemeritate, una calculată la secundă. Primul instinct va fi să facă ceva pentru ei. Ceva pur egoist, o prostie pe care și-au dorit-o dintotdeauna, ca în căcatul ăla de Bucket List. E normal, putem înțelege, Dumnezeu se va preface că nu vede, să zicem că rezolvăm cu micile fantezii în prima lună. Apoi vor veni cele două gînduri mai importante care, în combinație, ne vor salva ca specie. Gîndul 2: trebuie să mor împăcat cu mine însumi și Gîndul 3: trebuie să las ceva în urma mea. Aceste două idei inevitabile vor transforma radical întreaga rasă umană în cîteva luni. În bine. Pe lîngă cum vom arăta noi în acele ultime clipe, Raiul sau lumea lui John Lennon din ”Imagine” vor fi niște Ferentariuri.

Și ce ne va costa, în fond? La nivel personal, niște zeci de ani pe care, chiar dacă i-am fi trăit, tot ni s-ar fi părut prea puțin la sfîrșit și nu am fi fost mulțumiți. La nivel macro, dispariția omenirii. Ei, și? Oricum statisticile spun că extincția oricărei specii e inevitabilă, pe termen lung. Important e că în acele ultime cîteva luni totul să fie perfect. Și, dacă se poate, să ștergem din toate dovezile pe care le lăsăm în urma noastră faptul că am fost o rasă exagerat de imperfectă.

PS – postul ăsta (dar mai ales concluzia lui) a fost atît de gay-ecologisto-hipiot încît mă aștept sincer să-l citească cineva integral la Radio Guerilla.

15 thoughts on “Cancerul, soluția pentru o viață mai bună

  1. Mierlitul din cancer nu e ca scosu’ din priza. Pina ajungi sa ti se taie curentu’ e chinuiala mare, cu dureri si tot felul de belele, asa ca daca mai ai trei luni, nu-ti mai arde de zburdalnicii si futaiuri. Sa crapi dintr-un accident/betie/supradoza, da, e o jmekerie si te doare-n pula, ca poti face ce vrei in ultimele trei luni pina ti se rupe arcu’. Schimba titlul cu canceru’, ca e o boala de cacat si pune mina pe dicstractie, ca nu se stie niciodata cit poti s-o mai zgudui pe lumea asta si e bine sa fii pregatit si sa ai betiile, fututu’ si ratele la banca la zi. Altminteri, daca mori ca prostu’ , te faci vampir ca sa futi pina iti faci norma sau zombie ca sa muncesti pina-ti platesti datoriile si te poti caca pa ea de odihna vesnica.

    1. Just. Nu e vorba de frica de cancer ci de “pachetul de servicii inclus” care culmineaza cu dureri pe care nu pot fi alinate nici cu morfina. Aveam eu niste tigani la et.3 cu 4 puradei. Erau mai mici ca mine cu 4-5 ani dar pot sa spun cu mana pe inima ca ei m-au invatat sa injur asa cum trebuie. Era insa o injuratura pe care o foloseau intre ei (era tabu – asa cum nu zicem noi de dumnezeii si crucile) – “faceareai cancer”. Asta practic era un fel de sah-mat la injuraturi. Nimeni nu mai avea replica la ea :).

      1. Le e mai frica de shoshoi decit de cancer. Daca ai laba de iepure toti tiganii fug de tine, te diloav te hohaua tu :)!

  2. Cred ca alcoolul pe care l-ai consumat in ultimele zile era netimbrat, fabricat in ligheanele de aluminiu in care se pisa noaptea mosii puturosi cu bube pe cur. Sa compari timpul din perspectiva cosmica vs perspectiva umana e ca si cum ai compara kamikaze cu cantarea romaniei, a doua editie.
    revino-ti sau ma apuc de bloguri de politicieni. ca aia au o scuza……

  3. baaa..te-ai uitat la Breaking bad si te-a apucat cheful de viata? mars in plm ca astea-s chestii fumate..mai fiecare om s-a gindit macar un moment la asta..

  4. doua treburi:
    -sa ma laud ca de mult am zis ca daca vine sfarsitul lumii nu ma deranjeaza, ca daca e sa moara toata lumea mi se rupe. numai sa nu ramana vreun muist in spate care sa rada in barba ca eu am mierlit si el bea, si nici sa raman eu sa beau singur
    -e bine ca toata lumea o sa faca tot posibilul sa lase ceva in urma, doar ca daca mierleste toata lumea, pentru cine sa lase? ca daca facem piramide care leviteaza degeaba le facem daca nu are cine se juca cu cornete prin ele.

    1. jimerino, să înţeleg că ţi s-ar rupe de sfârşitul lumii dar tare ţi-ar plăcea să stai în tribună şi să o vezi cum agonizează?

  5. Mantzy, o chestie similară cu asta cu cancerul era că cine vrea să scape de mătreaţă să se spele pe cap cu sodă caustică. E drept că îi cade părul, dar mătreaţă nu mai face… 😀

    Legat de efemeritatea nostră la scara Universului, absolut de acord. Probabil nu doar perioada cât trăieşte un om la scara Unifersului e doar o clipă de pe care acesta no o observă, dar probabil chiar viaţa în sine pe planeta asta, din momentul apariţiei primei celule vii şi până la dispariţia ultimeia reprezintă tot ceva insignifiant ca timp. Cât despre importanţa noastră… în economia galaxiei reprezentm ceva mai puţib decât un fir de nisip pe o plajă de un kilometru, iar galazia la nivelul universului cal cât un fir de nisip dintr-o basculă plină…
    Da’ ştii care e şmecheria? Fiind nişte chestii atât de rare putem să ne considerâm speciali…. şi mai e ceva, în capetele noastre există creirul, cea mai sinistră şi mai pecială chestie pe care Universul a produs-o… Asta ca să ne dăm mari … 😀
    Să ştii că poate am deveni mai conştieni dacă am face toţi cancer, dar la ce ne-ar mai folosi? Să presupunem că mâine toţi ne-am trezi că avem cancer şi toate minţile s-ar concentra spre a obţine medicamentul minune. Poimâine acesta ar apărea în farmcii… câţi dintre noi ne-am permite să-l cumpărăm?
    Zici că suntem o rasă imperfectă … cum ar trebui să fie o rasă perfectă?

  6. Misto! Da` ce cauta ipohondria aici? Daca e sa mori, mori odata, nu de cinci ori. Ipohondria te face doar sa suferi mai mult, in conditiile date. Devii praf de stele. Si daca tot devii praf, “trebe sa-ti perpetuezi DNA-ul”, drept pentru care, daca-ti “lasi urmasii” pa undeva pin` mare sau ocean, “supa primordiala” definita de unii, musai sa mergi la Vama Veche, cit mai ai timp, sa te-mpreunezi cu vr`una, da` sa-ti lasi saminta si pin` apa, ca nu se stie, dupa vreo 4-5 mld. de ani, s-o gasi un asteroid sa-ti duca proiectul la capat prin Andromeda, sau prin Orion, ca astea e ca Oboru` sau Mosii vechi, nu se stie, s-apoi poti sa mori de ce boala vrei, de baftalo! Ande chi fapte mirsave, caicardeamle primisave!So.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *