Consider că depășirea antimanelismului este cel mai important pas în maturizarea mea. Cred că sînt lucruri mai rele în muzica românească și că se transmit chestii mult mai nasoale la televizor.

Cîteodată mă uit la Taraf TV fascinat, cînd beau cu prietenii, așa cum mă uitam pe vremuri la OTV. Și da, să fiu fascinat înseamnă să-mi placă. Nu m-am prins încă dacă interpreții de manele își asumă penibilul și îi îngroașă tușele intenționat sau dacă pur și simplu nu-și dau seama cînd depășesc orice limită. În oricare dintre cazuri, atitudinea e scuzabilă și digerabilă. Taraf TV e mult peste Kiss TV din punctul ăsta de vedere. Dar despre house, digeială și alte cocălăreli nici nu are rost să începem discuția. Au căzut de ceva vreme mult sub manele. Nici măcar nu mai sînt submuzică. Sînt mai nocive decît etnobotanicele.

Ca de obicei (așa cum v-am obișnuit, dar v-o spun pînă vă intră bine în cap), cei mai enervanți sînt impostorii. În orice domeniu. Deci și în muzică. În muzică de la noi există niște băieți care cred că știu să cînte și alții care cred că-s inteligenți și știu să vorbească. Chiar dacă valoarea intrinsecă a ceea ce fac ei e undeva deasupra manelelor (nu mult), percepția lor greșită despre propriul nivel îi face mult mai penibili decît Guță sau Salam.

Să începem cu acest filmuleț:

Trecem peste faptul că spotul e penibil. Nici nu vreau să mă gîndesc ce creativi l-au produs. Sper să fie poanta lui Puya.

Știu, însă, care e legătura dintre Cargo și Puia: și Cargo, și Puia, sînt niște maneliști. Cargo pentru că cîntă manele. Știu vreo trei manele de la Cargo. Îmi vine în minte doar aia cu ploaia care sperau ei să se oprească (aveau de mers la magazin să ia pîine sau gen). Cred că și lui Salam i-ar fi fost rușine să cînte mizeria aia. Mă rog, s-a mai discutat  pe subiect, trecem peste.

Puia e și mai enervant. Puia e rapărul cu mesaj. Cu mesaj de căcat. E băiatul care, vorba colegului meu Bărbosu, satirizează moravurile societății de la ora actuală. Pe scurt, ia atitudine. Pe sincerelea, ia o atitudine de om prost. Pe lung, ne zice că la noi în țară e corupție, e birocrație, e sărăcie, e cocălăreală, e hoți și e viața grea. Să moară mă-ta, Puia?! Habar n-aveam, mînca-ți-aș ciocu tău de clarvăzător. Ia mai zi-ne tu cum stau treburile și p’ormă hai repede cu un refren idiot cîntat în engleză de-o pizdă proastă (ca pe vremuri cu Marijuana). Ca de exemplu:

I said no, this is not fair / Everybody is talking and I really don’t care / Why, is the world so mean / I hope is just a dream /// I said no, life’s not fair / I, I, I can change the world / Change the world, world.

Dacă vi se pare că nu are nici un sens, e pentru că nu are. Dacă vi se pare că Puia e un poponar prost, e pentru că este. Apropo, de ce în toate melodiile lui Puia Puia își spune numele la început și apoi numele piesei, ca maneliștii la nunți (”iaaa… Pu-ia-ia, Ca-ca-me-li-aaaa and Pu-la-la Mea-mea vă prezintă melodi-ia-ia Cein-gi-gi”)? Le era frică să nu-i confunde lumea cu Talisman?

PS – mi-e lene să mai scriu și despre Guess Who, singurul rapăr mai prost decît Puya. Muuult mai prost. Și muuult mai fudul. Poate într-un episod viitor.