Partea pozitivă cu șoferii este că nu sînt niciodată oameni plictisitori. Partea proastă e că sînt mereu mai mult sau mai puțin idioți. E ceva care-i face interesanți în acea experiență de viață căpătată în miile de kilometri pe care i-au parcurs și grație miilor de oameni cu care au intrat în contact în drumul lor. La fel cum e ceva și în incapacitatea lor de a face calcule simple sau de a rezolva probleme de logică de clasa a noua care i-a împins către această meserie nu tocmai onorabilă. Experiența de care vă vorbeam îi face pe șoferi să se creadă mereu nedreptățiți de aspra scară socială. Mereu, șoferii se cred mai buni, mai competenți și mai inteligenți decît sînt. Iar charisma lor te poate înșela, uneori, făcîndu-te să crezi că, într-adevăr, sînt cu mult deasupra răutăților și prejudecăților. Dar apoi te gîndești ”hei, ăsta e totuși un șofer! A ALES SĂ FIE ȘOFER, cam cît de inteligent ar putea fi?”. Și atunci îți revii.

Dar nu mi-am propus să înfierez șoferii. Dimpotrivă, vreau să-i laud.

Nu știu dacă ați observat, dar pe lîngă faptul că nu sînt plictisitori și sînt idioți, șoferii mai au o însușire comună: sînt talentați la fotbal. N-aș zice tocmai buni, că un idiot nu poate fi, în mod pur idealist vorbind, bun la ceva. Cert e însă că, la o confruntare fotbalistică într-o firmă oarecare, șoferii vor fi, per total, mult mai buni decît oamenii care se presupune că ar trebui să lucreze cu creierele, nu cu covrigul și maneta. Mereu îți vine să rîzi cînd îi vezi venind la fotbal îmbrăcați ca niște țărani (atenție, băieții absolut paraleli cu fotbalul care se îmbracă precum niște fotbaliști, cu jambiere lungi, bentițe, echipament de firmă, etc, sînt cu totul altă categorie). Dup-aia însă vezi că țăranii joacă bine spre foarte bine și rîsul începe să se transforme în nervi.

Șoferii sînt foarte enervanți la fotbal. Dar nu vă vorbește invidia acum, că încă nu am întîlnit, totuși, un șofer mai bun la fotbal decît mine. Ce-i face enervanți pe șoferi la fotbal (ca și în alte situații de viață, de altfel) este faptul că (așa cum am convenit încă de la primul alineat) sînt idioți. Un băiat bun la fotbal, dar idiot, se va manifesta pe teren cam așa: pune mult suflet, încearcă să trișeze, șutează extrem de tare în absolut orice situație, faultează dur de mai multe ori într-un joc, driblează mai mult decît este necesar, bea bere în pauze, aleargă pînă cînd sufocarea și infarctul par iminente și mereu, dar mereu, pare chitit să demonstreze ceva. Dacă vedeți un băiat pe terenul de fotbal manifestîndu-se astfel, este foarte probabil să fie șofer.

Altfel, ca să închei într-o notă optimistă, șoferii rămîn niște personalități fascinante. Dar cel mai bine i-a surprins fabulosul rapsod Marian Nistor, într-o odă plină de muzicalitate, adevăruri și, inevitabil, mister al cărei refren este fix așa: ”Hei, șofer șofer șofer / Viață plină de mister”. Amin, frate! Din păcate, nu pot găsi melodia nicăieri, simțiți-vă liberi să ne-o împărtășiți dacă dați de ea.