M-am plictisit. Duc o viață prea banală și am impresia că la un moment dat o să împlinesc 30 de ani, ceea ce mi se pare dramatic. Oamenii peste 30 de ani sunt bătrîni. Nu e doar o părere de om tînăr, o să cred la fel și cînd voi fi împlinit 31. Viața mea nu e doar banală, ci și nepermis de ușoară. Ultima oară cînd am fost stresat a fost la bacalaureat. Și atunci doar vag stresat. E îngrijorător, o să mor de bătrînețe și n-o să-mi dau seama ce mi s-a întîmplat. În primul rînd, trebuie neapărat să fac ceva ca să fiu dat afară de la toate joburile. Dacă eram acum la Cațavencu ar fi fost, iată, mai ușor, din moment ce au dat faliment. În rest, sper să fie adevărată previziunea cu presa care se va duce pulii. La cît de tare îmi plac jurnaliștii, m-aș bucura sincer. Cît despre mine… Din păcate, eu nu mă prea pricep la altceva (și nici la presă nu mă pricep, de fapt), iar cum de fotbal e tîrziu să mă reapuc, va trebui să mă apuc de muncă. Sigur că nu voi fi tîmpit să muncesc în România.

Duc o viață banală și desfășurată într-un areal doar puțin mai larg decît cel al zimbrilor de la Hațeg. Acum, de exemplu, sînt la Galați și mi se pare că sînt foarte departe. Dar am vorbit cu băieți care au lucrat prin Creta, Dubai sau Siberia și mi s-a făcut rușine cu mine însumi. Cel mai excentric job al meu a fost acela de șef la o firmă unde nu mergeam deloc la serviciu. Da, în București. Nu am lucrat niciodată altundeva. Nu m-am trezit niciodată dimineața ca să merg la job. Pînă la 30 de ani îmi propun însă să le fac pe toate. Mereu cînd merg la spălătoria auto îmi doresc să fiu spălător. Știu, salariul e de căcat și te umilesc țăranii cu BMW-uri. Dar eu aș fi spălător de mașini și m-aș simți bine cu mine însumi. Mai vreau să fiu: casier, îngrijitor la zoo, chelner, vînzător, taximetrist, barcagiu, parcagiu, toate meseriile terminate în -giu și liftier. Și toate neapărat în altă țară, de preferat cît mai îndepărtată. Aștept oferte.