Poate dacă nu se întîmpla acum o oră nici nu aș fi povestit. Sînt încă sub impulsul momentului, practic e o relatare la cald, cum ar zice Ionel Stoica.

M-am întors acasă de la serviciu, plus vreo trei beri. Merge să bei vineri seara cînd mergi cu mașina în București. Se merge bară la bară, oricum toată lumea lovește pe toată lumea, așa că nu se străduiește nimeni să-ți pună fiola în caz că-l pocnești pe vreunul. Ajung. La intrarea în scara blocului, o duduie suna aprig la interfon. Deschid ușa cu cheia mea și-o invit în scară. Zice mersi și urcă la același etaj cu mine. Începe să sune la fel de obidită la ușa de vizavi de-a mea. N-o bag în seamă. Între timp scot cățelul și mă întorc, după vreo 10 minute. Tipa – tot acolo. Bărea cu pumnii în ușă și urla la mamaie-sa. Gentlemanul din mine intervine:

– Dacă vrei, poți să aștepți la mine pînă vine.
– Ahhh, nu pooot… Știi, am un prieten foarte gelos.
– Pot să te asigur că nu e la mine acasă, zic eu, cu aer vădit spiritual.

Ea nu apreciază spiritul, ceea ce mă surprinde, pentru că spiritul meu e unul de neam prost, greu de ignorat. Așa că o analizez mai bine. Păr cîrlionțat, machiaj puțin în exces, ten suspect de măsliniu, trăsături frumoase, pierce-uri răspîndite neomogen pe suprafața feței, pînă înspre urechi. Cur mișto, țîțe incerte. Blugi vag cocălărești, cu niște dîre albe. Nu mai țin minte cum a spus că o cheamă. Niciodată nu țin minte nume, cînd fac cunoștință cu cineva. Le rețin doar de la a doua înștiințare. Dar mă rog, nici nu cred că e relevant numele. Zice:

– Nu-i vorba de asta, dar dacă mă vede bunică-mea sau un tovarăș de-al lui că ies de la tine sau ceva…

Aha, îmi zic. Folosește cuvîntul ”tovarăș” pentru un amic de-al lu’ gagică-su. Fac repede profilul băiatului în minte. Un tip care folosește termenul ”tovarăși” pentru prieteni are BMW, blugi deschiși la culoare, geacă de fîș lucios, cercel în cel puțin o ureche, freză udată generos cu gel și, din păcate, e mai înalt și mai masiv decît mine. Calculez riscurile și hotărăsc că merită jucat. Dau să intru și-i zic din ușă:

– Totuși, dacă te răzgîndești pot măcar să-ți dau un pahar de suc.

Se răzgîndește. Cică bine, hai că vin. Stăm în bucătărie. O întreb, la fel de spiritual, dacă vrea cola cu whiskey sau cu vodcă. M-așteptam să spună că vrea simplu, fără beutură. Dar zice că cu whiskey. După un pahar de whiskey cu cola i-am pus mîna pe picior. Mi-o dă la o parte și iese să mai verifice ușa bunică-sii. Se întoarce spășită. Îi mai torn un pahar și de data asta nu-mi ia mîna de pe picior.

Nu intenționez să fac aici proză erotică. Știți doar că sînt capabil. Așa că sar peste punctul culminant. Voiam doar să marchez pentru posteritate un moment de povestit din viața mea. Probabil că îmi voi îmbunătăți povestea pe măsură ce se va sedimenta și, peste doi-trei ani, va suna mai mișto.

PS – Pentru cei care insistă, ne-am futut lîngă și, la un moment dat, chiar pe masa din bucătărie. La o schimbare de poziție, în mod cu totul excepțional, i-am introdus-o absolut din greșeală în anus. Mi-am dat seama mai tîrziu de eroare, cînd mi-a spus ea că nu se aștepta la o asemenea impertinență din partea mea. Nu părea, totuși, foarte deranjată. Ulterior s-a dus pînă la baie, a mai încercat o dată ușa bunică-sii fără succes și-a zis că se duce acasă. Distrat, am condus-o pînă în ușă și, cînd se pregătea să coboare scările, i-am cerut numărul de telefon.

– Nu se poate, zice. Ți-am spus deja că am un prieten foarte gelos…