Poezie (din orgoliu)

Poezie (din orgoliu)

Am un orgoliu atît de mare încît,
Cînd merg cu el pe stradă,
Nu-mi încape în geacă
Și merge cu doi-trei pași înaintea mea.
”Orgoliul te precede”, rîd prietenii,
Cînd îl văd intrînd în bucătărie
Și așezîndu-se la masa de poker.

Chiar și cînd stau singur în pat
Orgoliul meu refuză să se plictisească.
Așa că, după ce postez pe blog și mă culc,
Orgoliul deschide singur laptopul
Și îmi dă ”enter” după anumite fraze
Ca să zică lumea ”Uite-l și pe penibilul ăsta,
S-a apucat de scris poezii!”

26 thoughts on “Poezie (din orgoliu)

  1. @mantzy -ba,esti mai straveziu decat chilotii Lorenei,ti-a dat o limba in cur-“intamplator, asta e un text absolut superb”-,stii ca a fost “insurata” cu un poet si hop si tu cu o poezie sperand ca “limba”virtuala” se va transforma intr-una reala cat mai repede cu putinta,you devious ,horny bastard !!

  2. Iaca poezia poporala:
    Arvinte-avea patru zucale,
    In care-si tinea ideile sale.
    Si-avea si-un zucalas mai mic,
    In care nu tinea nimic.

  3. Me-he-he, era ocupat/nu mai era hirtie la poet’s corner si te-ai scapat pe blog! Daca esti jmeker si cu orgoliu pa tine, calculeaza suprafata lu’ Dumnezeu in versuri si spune-ne cit iti iese 🙂

  4. dragut.In stilul lui Marin Sorescu sau Nichita Stanescu aia cu inima mea dadea din sange ca un caine din coada.
    Si subiectul e foarte bun.Imi pare rau ca nu am fost mai orgolioasa dar din seara asta orgolilul meu va fi asa cum trebuie.Pentru totdeauna.

  5. superb!

    daca sensibilitatea s-ar masura in mantogi …toti in afara de tine ar fi subunitari

    poezii pana in 2011?…yes !… un fel de maraton tom si jerry de pe cartoon numai ca porno

  6. băi manţoage, rămîi la proză că acolo ai cu ce.

    ursuleţul meu pufos, valoarea unei poezii o dau conotaţiile. tot ce nu declari şi tot ce nu e ostentativ. să dai titlu “poezie cu orgoliu” şi să scrii un poem despre orgoliu e de o profundă şi plictisitoare obvioşenie.

    dacă scriai o “poezie cu cururi” de exemplu, din care tu să vorbeşti despre cururi, fără a declara nimic pe faţă, iar cititorul percepea de acolo un mare orgoliu, sau o mare umilinţă, sau un mare orice-altceva, era poezie. aşa, e un “massive fail”. o “răpire din serai” a poeziilor.

    1. Lorena, tu inca ai impresie ca te pricepi la scris/citit mai bine ca mine. Cum ti-ai creat tu brandul asta fals de mare literata? 😀

      Chiar asa, orice fraier care pacaleste o editura sa-i publice elucubratiile devine specialist? 😛

      1. yea, right, şi dacă îmi serveşti câte o răutăcioasă scurtă, nu pierzi acelaşi timp, dar într-un mod mai superficial şi mai neconvingător. 😀

        finally, nu-s agentul tău literar şi nu am de câştigat direct din calitatea scrierilor tale. dacă îţi spun chestii, ţi le spun din prietenie. atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published.