Nu știu ce se întîmplă cu lucrurile mele de care la un moment dat nu mai am nevoie. Uneori mă gîndesc că poate bărbații pur și simplu nu au lucruri care nu le mai trebuie, în afară de storcătorul de fructe, desigur, aparat pe care nimeni nu l-a folosit de mai mult de trei ori. Alteori îmi spun că, fără îndoială, vechiturile se evaporă sau Zîna Lucrurilor Vechi vine și adună într-un sac vechi toate gunoaiele vechi din camera mea veche, după care îmi face o muie vintage, fără deep throat, și pleacă. Un alt motiv pentru care nu renunțăm la nimic ar putea fi atașamentul absolut stupid și inexplicabil al oamenilor pentru lucrurile inutile, pe principiul ”odată și-odată o să am nevoie de el, deci nu-l arunc” sau, mai grav, ”nu-l arunc pentru că îmi amintește de …”.

Un singur lucru i-ar putea convinge pe oameni să renunțe la vechituri. Nu, nu faptul că ar putea să le doneze, asta nu i-ar putea convinge nici să se dea jos din pat, pentru că sînt niște ticăloși oribili și trăiesc bine în turnul lor de fildeș, cu rata lor la bancă pe 30 de ani și cu salariul lor de căcat. Oamenii se pot hotărî să renunțe la prostii nefolositoare doar dacă întrevăd un profit. Și iată că niște piariste fără ocupație care se uită la filme proaste americănești și iau de bun tot ce fac umflații de peste ocean s-au hotărît să facă primul Garage Sale din România, despre care găsiți mai multe detalii aici.

Sigur, una dintre piaristele alea are cur mișto și m-a rugat să scriu despre asta, așa că iată, am făcut-o. Altfel, nu-mi imaginez de ce-ar veni cineva să-și vîndă chiloții rupți și vinilurile zgîriate într-un garaj sau, mai rău, să le cumpere pe ale altora. În afară, desigur, de alte ”pisi” adoratoare de subcultură americană, care bănuiesc că mă citesc într-un număr destul de mare și pe care le aștept să-mi mulțumească pentru acest pont exact cum ar face-o Zîna Lucrurilor Vechi, draga de ea.