Mă enervează oamenii care mă iau de prost. Nesărații din publicitate mă iau mereu de prost. Ca de exemplu cu campania la ciocolata cu rom. Nici n-o voi pomeni, am suficientă minte (îți trebuie IQ peste 50) cît să-mi dau seama că ei asta așteaptă, să iște controverse cu campania lor scandalos de stupidă. Mi se rupe de ciocolata lor de tot căcatul, iar campania îmi jignește inteligența și îmi supraapreciază slăbiciunile de consumator. Cei de la agenția cu nume de telefon mobil fac o greșeală elementară: bagă bani într-o campanie care se adresează unui public care nu-i al lor. Campania asta pseudo-coioasă e pentru tineri superficiali și botaniști. Ne pare rău. Tinerii superficiali și botaniști (printre care mă număr) nu au nostalgia ciocolatei cu rom. Pentru că asta e singura motivație pe care o poate avea cineva ca să dea banii pe o ciocolată execrabilă: nostalgia. Pe asta trebuie mizat, fraierilor! Pe publicul de peste 30 de ani. Cu o campania cheesy și nostalgică ai putea chiar să atragi și niște tineri curioși să afle ce căcaturi mîncau părinții lor cînd erau ca ei. În schimb, o rebranduire falsă pe model retardo-americănesc nu funcționează. Eu nu cumpăram oricum ciocolată cu rom, niciodată. Acum, n-o să cumpăr și mai multă! (Ah, și Gabi, colegul meu care-și lua aproape zilnic cîte una, m-a anunțat și el că de-acum n-o mai cumpără).

Cît despre nostalgiile tinerilor superficiali, țin să salut revenirea la oul Kinder cu ciocolată de aia bună, nu cu cremă infectă Finetti și cu guguloi de ciucalată. E drept, jucăriile continuă să fie pentru retardați. Eu mi-am cumpărat ieri un ou în care am cîștigat un dinozaur pe care l-am construit după ce am lipit trei bucăți – corpul, capul, coada. Mi s-a părut fabulos că avea și foaie cu instrucțiuni. Știu ei ce știu. Vă dați seama că, în zilele noastre, există niște copii care ar pune coada deasupra corpului și capul la cur? Sau capul la mijloc, coada deasupra și corpul dedesubt? În fine. Ciocolata e din nou aia bună, în formă de ou format din două bucăți lipite. Atît de bună încît trebuie să-mi pun din nou întrebarea existențială de pe vremea cînd eram mic: de ce nu se face un baton mare cu ciocolată ca aia din oul Kinder? În ou e mereu prea puțină!

Dacă tot e să se îngrașe idioții de copii români, măcar să se îngrașe cu ceva bun, nu cu KFC și Big Mac. Am zis!