Clicky

Feriți-l pe măgăruș!

Feriți-l pe măgăruș!

Mai demult, pe vremea cînd eram inocent și idealist, mă apucasem să scriu o carte pentru copii. Era, de fapt, o poveste foarte drăguță și foarte stupidă cu animale. N-am terminat-o. Nici pe departe, de-abia dacă am scris cîteva pagini. Am stat zilele trecute să mă întreb ce am făcut cu carnețelul pe care o începusem și mi s-a năzărit că l-am făcut cadou. Dar nu de carnețel îmi e mie acum. Ci de personaje. Am băut dintr-un fel de țuică vie, ceva, și am devenit brusc conștient de nedreptatea pe care o facem noi, unfeldescriitorii, personajelor pe care le creăm și pe care le abandonăm fără să le lăsăm să trăiască măcar preț de o poveste. E ca și cînd ai lua un cățel, l-ai crește și te-ai juca cu el, apoi l-ai arunca într-un puț și ai pune un capac peste. Sau ca și cînd ai naște un copil și l-ai lăsa să moară în cadă, după care l-ai arunca în WC. Nu vă oripilați, fetelor. Femeile făceau chestii de astea înainte de ’89. De altfel, cînd creezi un personaj, aproape că e mai rewarding decît atunci cînd faci un copil. Poți să-l faci, fată sau băiat, deștept sau prost, urît sau frumos. E al tău și, odată făcut, e viu. Și-i datorezi să te ocupi de el sau măcar să-i plătești pensie alimentară, în caz că-l părăsești.

Îmi cer scuze, deci, măgărușului El Zugrav. Din păcate, e singurul personaj din poveste de care îmi amintesc. Era un măgăruș deștept și visător. Visa să fie cal, deși maică-sa era foarte mîndră de el așa cum era. Era zvăpăiat și fugea de acasă pe cîmp, unde imita armăsarul fermei. Mergea la trap, apoi galopa, și toate găinile de peste gard rîdeau de el, pentru că habar n-avea să galopeze sau să meargă la trap. Chiar și așa, cu patru picioare stîngi cum era, aveam mare încredere în el și n-am nici o scuză că l-am lăsat baltă. Era un măgăruș bun și inimos, cu tot viitorul în față, iar eu l-am lăsat să răpciugească în grajdul unui carnețel cu coperte cartonate albastre. Promit să încerc să-l salvez și să-i scriu o poveste. Sper că n-a murit încă de foame…

14 thoughts on “Feriți-l pe măgăruș!

  1. Intr-o buna zi, pe cand magarusul ajunsese la varsta adolescentzei, vazand ca locuinta stapanului este deschisa, curios ca orice adolescent, intra. In hol vazuse o bucata de sticla mare asezata pe un perete. Se apropie de ea si cand ajunse in fata oglinzii se sperie vazand o figura ca de cal cu urechile mari ca de iepure, strigand “ihii”. Continuand explorarea, se uita incet, incet catre in jos iar cand privirea ajunse la subtioara picioarelor se declara foarte multumit exclamand “Aaaaa”. Si de atunci, impresionat de cele vazute in oglinda si onest cu sine, zbiara in fiecare zi la ora fixa “ihii- aaaaa”.

  2. anii au trecut si acum magarusul e ditai magarul. nu mai trebuie sa mearga la trap sau galop pentru ca acum are alt atu in fata armasarului fermei. are pula de 1.54 ori mai mare si mai groasa. ceea ce-i da un avantaj imens. armasarul sta tot timpul intr-un colt al tarcului oval, cu capul plecat si smerit ori de cate ori trece magarul. ferma e plina de magarusi si catari, toti fii ai magarului el zugrav ( facuti cu magarite si iepe evident ), care, acum, este un zugrav in adevaratul sens al cuvantului. daca ar fi fost om, ar fi mirosit a transpiratie si a carpati, exact ca un barbat viril ce se afla. din cand in cand o mai arde si inter-rasial cu cate o vitica sau o oita, p-astea din urma le prinde mai rar ca-s ale stapanului. si asa treceau zilele si noptile, saptamani si luni pana intr-o zi cand destinul lui s-a schimbat. a fost zarit de nevasta stapanului cum carbasanea o iapa. atunci ochii ei s-au luminat cu o vapaie licarinda. l-a luat de capastru si l-a dus dupa sura. s-au iubit amadoi, animalic as zice, pret de vreo doua ceasuri. femeia, multumita , a decis sa-l omoare pe stapan a doua zi si sa ramana cu falnicul el zugrav. dupa noua luni s-a nascut o fetita frumusica foc, cu ochii ca doua margele colorate. si fetita crestea intr-o zi cat altele in 10 si se facu o mandrete de fata pe nume de botez …. si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

  3. te prinde foarte bine sensibilitatea. tine-o tot asa! balonul e rotund. si ei au tot doua picioare. e o paine buna de mancat pe banda stanga. te iubesc, te respect si inca una pe care am uitat-o!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *