Îmi mai prelungesc concediul puțin, deci mai citiți niște cărți zilele astea, vă rog. Mă duc să-l iau pe Charlie de la bunici. Vreți să vă aduc ceva de la Motru? Apropo, să nu mai desconsiderați Motru, da? E un oraș frumos. Felul cum apune soarele după cotețele de lîngă stadion este de multe ori de-a dreptul poetic. E singurul moment în care romantismul și naturalismul converg, chestie considerată de criticii neinformați ca fiind imposibilă. Dacă Arghezi și Zola ar fi avut ocazia să vadă un soare roșu, lăptos și uriaș apunînd după un coteț duhnind a bălegar, ar fi revoluționat curentele literare.

Oricine poate să scrie frumos despre Barcelona. Tocmai de aia n-o fac. Plus că e prea personal. Barcelona te afectează la un nivel profund și înfricoșător de intim. E ca și cînd cineva ar spune pe blog dacă nevastă-sa face sex oral și ass-to-mouth. Sigur că face, dar e nevastă-sa și n-o să vorbească despre asta decît cu prietenii lui și, eventual, cu colegii de serviciu… Maxim cu vecinii de scară!… Cu Motru e altceva. Este, continuînd comparația, ca frumusețea pe care o descoperi în actul sexual cu o prostituată nespălată, cu mustață, fără un picior și frigidă.

Motru este pretty woman. Doar că, în loc de Julia Roberts, rolul Motrului este jucat de Andreea Pora.