Mozart vs. Guţă

Mozart vs. Guţă

Să mor dacă înţeleg de ce li se pare unora muzica clasică greu de digerat. Şi acum să nu credeţi că fac pe deşteptul. Dimpotrivă, o spun în calitate de novice absolut, care în liceu asculta Roxette şi Britney Spears şi acum caută alternative la Dylan şi Dire Straits: nu văd de ce ar fi Guţă mai comestibil ca Mozart, de exemplu. Şi (atenţie!), am zis Mozart, nu Vivaldi sau Ravel, cei care fără voia lor, săracii, au fost transformaţi de coafeze şi pseudointelectuale coclite în maneliştii clasicismului. Dau scris că nouă tute din zece care spun că ascultă muzică clasică vă vor da ca exemplu grăitor al melomaniei lor atroce Bolero-ul lui Ravel. Iar a zecea. biensur, se va declara îndrăgostită de Anotimpurile lui Vivaldi. De toate cinci.

Din ce ascult mai mult, din ce mi se pare că muzica clasică e cea originară, aia de la care trebuie să începem şi nicidecum aia la care-i musai să ajungem, mult după ce am ascultat Andre şi Vama Veche. Muzica lui Mozart curge atît de firesc şi de simplu încît, personal, am impresia că o putea scrie şi Guţă, dacă avea mai mult noroc, mai puţin chef de făcut bani şi pian în loc de acordeon. De cîteva zile încerc să descriu gama de emoţii pe care le încerc ascultînd bucăţica asta, de exemplu (poate îmi spuneţi voi ce anume vă trece prin cap auzind-o):

Şi tot aşa, ca de la novice la manelişti, vă mai recomand niţel Bach. Care şi el putea fi un Copilu Minune, dacă s-ar fi născut mai mic, mai negru şi mai în secolul XX:

13 thoughts on “Mozart vs. Guţă

  1. Bucata asta din Mozart mi s-a parut intotdeauna o bucatica de fericire audio, care ma face sa ma bucur ca mai exista si ceva frumos, mai presus de cotidian, in lumea asta a noastra, sufocata de prostie si jeg.
    Da’ problema e ce cu tine, ca te vad cam sensibil de vreo doua zile…

  2. hai, ba, mantzy, ca bucatica asta din mozart e tot un fel de anotimpurile lui vivaldi. mie imi evoca o alunita negra pe o mutra pomadata, cu peruca.

  3. Ce e in neregula cu bucata din Bach? In afara de faptul ca o folosesc aia de la postul care transmite telenovele pe fundalul reclamelor de la “primul serial romanesc de epoca”?

  4. ca unul care are in playlist de la Guta la Mozart fara discriminare, simt nevoia sa fac niste precizari. unu la mana, e vorba (si) de varsta la care au fost create. o bucata creata de Mozart la 5 ani poate trimite la una creata de Guta la 50 de ani la fel cum un caine matur are inteligenta unui copil de 2 ani. doi, e vorba de planuri si de optiune. piesa aici de fata are 2, maxim 3 dimensiuni, in functie de cat de antrenata ti-e urechea. sau laturi, daca vrei, 2D, 3D. Requiem-ul incepe cu 2 si se adauga succesiv pana la 7 sau 8, din nou, chestiune de antrenament si rafinament al ascultatorului. dar ceea ce diferentiaza definitiv, motivul principal pentru care Guta n-ar fi putut deveni niciodata Mozart, in ciuda faptului ca e neindoielnic genial – la fel cum si Dan Diaconescu e pe domeniul lui – e chemarea. suna mistic, poate chiar religios, dar e vorba de chemare, de aceea un requiem compus de Guta va face referire doar la “cu ce m-am ales in viata”, si nu la “ce m-o fi asteptand dincolo”. Prin geniul lui, Mozart traia inca de la 7-8 ani “dincolo”

  5. Aia de Mozart imi aminteste de secventa din “A clockwork orange” in care baiatu ii tabaceste pe unii cu bata. Parca si acolo era o de-asta clasica pe fundal. Asta ca ai amintit de guta.

    1. Da. Bucati din simfonia a 9-a. Misto filmul ala, oricum. 😀

      Imi place concertul lui Mozart postat. Pana acum, e preferatul meu.

  6. Nu am stat sa ascult atent, dar am citit pe undeva ca pentru crearea atmosferei epocii au folosit melodii de pe vremea respectiva. Ce vrei, acum pana si-n telenovele o ardem intelectual 😀

  7. Parafrazind definitia aia a romanului bun, a lui Twain, da, muzica buna e aia pe care cei care-o asculta cred c-ar fi putut-o compune.

Leave a Reply

Your email address will not be published.