Episodul 2: Dana Greucu şi Victor Ciudacu

Episodul 2: Dana Greucu şi Victor Ciudacu

- Sînt atît de scîrbit încît cînd vomit pute a peiorativ!

(primul episod aici)

Voiculexu stă afundat în scaunul său uriaş din piele de disident şi se gîndeşte mîndru la cei doi noi angajaţi pe care îi recrutase cu o zi înainte. Biroul în care au loc interviurile, decorat chiar de el, este plin de motive informaţionale: pe primul raft al bibliotecii este un reportofon din anii 50, lîngă televizor nişte benzi uriaşe de magnetofon, pe măsuţa de la canapea o pîlnie uriaşă, pe peretele opus ferestrei poza unei urechi ruptă din manualul de anatomie de-a şaptea şi peste tot, înşirate prin încăpere, microfoane de diferite forme, tipuri şi mărimi. Chiar cînd şeful admira microfonul în formă de dildo primit cadou în tinereţe de la o colegă ascultătoare, în birou intră o doamnă blondă, tunsă scurt, trecută de jumătatea celei de-a treia tinereţi. Pentru amuzament, Voiculexu vru să-şi demonstreze pe ea darul căpătat de a citi oamenii, care a evoluat în timp de la darul înnăscut de a scrie despre ei. Îi zise:

(3. Întreruperea e mama manipulării)

– Dragă, fii atentă cum facem. O să ne jucăm ceva frumos, care cere imaginaţie şi intrarea deplină în pielea personajului… Ce faci, tîmpito?!

Cu o figură spăşită, exact cînd Voiculexu terminase de pronunţat cuvîntul „imaginaţie”, Dana Greucu îşi dăduse instantaneu jos bretelele de la tricouaş şi se pregătea să-şi desfacă doi nasturi ascunşi. Voiculexu o descurajă cu gesturi largi:

– Îmbracă-te la loc, nu aia voiam să spun! DECI… ne imaginăm că eu sînt de la PD-L şi tu eşti prezentatoare la Antena 3. Ideea este ca tu să mă întrerupi orice aş zice şi să găseşti pretexte credibile pentru asta! Începem! Doamna Greucu, vă rog să mă lăsaţi să-mi spun şi eu punctul de vedere! Adevărul este că…

Dana Greucu interveni imediat:

– Haideeeeţi, domnoooo Pedelescu! Păi, matale vinzi castraveţi marinarului?! Le ştim noi pe astea cu adevărul PD-L, dom’le! Nu se mai poate aşa, gata!

Reţinîndu-şi cu greu un zîmbet de satisfacţie, Voiculescu marşă:

– Dar doamna Greucu, nu m-aţi lăsat să spun ce aveam de spus. Un moment, o să vă explic totul!

– Ce să ne mai explicaţi, dom’le? Ce să ne mai explicaţi?! Aţi avut cinci ani în care să daţi explicaţii. N-aţi fost în stare, dom’le, n-aţi fost în stare! Acum trebuie să răspundeţi în faţa poporului!

– Păi, da, tocmai… Asta voiam şi eu să fac…

– Dar ce credeţi, domnu’ Pedelescu, că poporul e chiar aşa cretin? Aveţi impresia că mai aşteaptă răspunsuri din partea dumneavoastră?! S-a săturat poporul de răspunsuri, vă zic eu! Poporul vrea certitudini şi una dintre certitudini este că PD-L-ul trebuie să moară!

Pînă şi Voiculexu se simţi niţel descumpănit:

– Dar, doamna Greucu permiteţi-mi să vă lămuresc…

– Nu vă mai permit nimic, timpul alocat emisiunii s-a încheiat. Doamnelor şi domnilor, cam asta a avut de spus domnul Pedelescu despre cum fură ei poporul şi ţara. Ne revedem mîine la aceeaşi oră!

De plăcere, Voiculexu ejaculă puţin în şortul cu căşti desenate.

(4. Fenomenul Victor Ciudacu)

Cînd în faţa lui se aşeză cel pe care secretara îl prezentase ca Victor Ciudacu, Voiculexu avu un moment de contrariere în care îşi mirosi subsiorii. Individul din faţa lui avea o figură atît de scîrbită încît, la început, Voiculexu fu sigur că ceva puţea îngrozitor în biroul său fără ca el să-şi dea seama de asta. Fusese oare atît de orbit de grandomanie şi narcisism încît nu realizase că, cu cîteva luni în urmă, în sertarul lui cu dosare murise un şobolan nespălat? Dat jos de pe căcat de această prezenţă neaşteptată, continuă să-l privească iscoditor (ba chiar informator) pe individ. Trecură cinci minute. Trecură zece. Trecu un sfert de oră. Nici unul din cei doi nu scotea un sunet. Într-un tîrziu, faţa lui Voiculexu se lumină extraordinar, transformîndu-se astfel în cenuşiu închis. Era clar, şeful cel mare tocmai avusese o revelaţie. Revelaţia că expresia individului care stătea dinaintea lui nu era deloc una studiată. Pur şi simplu era mecla lui normală. Dîndu-şi seama de asta, Voiculexu izbucni într-un rîs isteric, necontrolat, sughiţînd şi băşindu-se în acelaşi timp, la fiecare hohot. Se gîndi cît se chinuise el cu ceilalţi cursanţi, prin cîte probe îi pusese să treacă, cît avea de lucrat la caracterul lor… Şi în tot acest timp, în anticameră, stătuse acest aparent banal şi mediocru Ciudacu, un om căruia nu trebuia decît să-i spui pe cine trebuie să urască. Figura lui făcea restul. După 10 minute de rîs nebunesc, cu stropi, Voiculexu se ridică fericit în picioare, se întinse peste masă, îl îmbrăţişă pe Ciudacu şi-i spuse jovial:

– Băiete, eşti genial! Eşti convingător! Eşti ambiţios! Eşti talentat! Eşti perfect! Eşti angajat.

(În episodul de mîine, angajarea oamenilor de la secţia Divertisment: Dan Cacatos, Medelin Popescu şi Dan Nervu)

0 thoughts on “Episodul 2: Dana Greucu şi Victor Ciudacu

  1. vreau voiculexu in 3D !! … vreau voiculexu in 3D !! …

    oare cand e ziua lu’ voiculexu? cred ca o sa-i fac cadou un motan … sa nu mai fie singur … si pe motan o sa-l cheme oscar … premiul oscar … pentru managementul resurselor umane …

  2. Tare la tarfa aia (pe care am cautat-o pe Google ca sa imi dau seama cine e), dar cam subtire la Ciudacu, in pula mea… Adica reactia lu Voiculescu e prea blanda. Si a naturii inconjuratoare. Ciutacu si Voiculescu imbratisati ar curba spatiotimpul atat de tare incat fiecare din ei ar putea sa isi molesteze propriul tata in trecut, transoformandu-i astfel in seNcuristi si nu le-ar mai fute pe mamele lor si ei n-ar mai exista. Vai da pula mea, ce paradox… Si pe tricourile chinezilor ar scrie “made in Switzerland”… iar Teo Trandafir s-ar fute… cu BARBATI!! CU IRINEL COLUMBEANU!! Care i-ar da limbi in pizda prin gaura cheii intr-un birt din Radauti! Fantastic…

  3. Despre Morar tata.gheiu` ala libidinos cu cacat in gura si privire de cornuta senzuala drogata.

    Fa despre morar sa ma ungi pe inima taicutule.

    P.S. geniale celelalte,esti cam bun sau ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published.