Astăzi am pierdut un tren, dar am cîştigat teren. Am cîştigat teren în cursa pe care noi, adulţii care (căcat!) îmbătrînim, o ducem cu puştanii. Sigur că n-o să-i mai prindem niciodată din urmă, ba mai mult, distanţa dintre noi şi puştime se va mări tot mai mult. Şi totuşi, eu nu-mi refuz scurte sprinturi de recuperare. Astăzi am avut şansa nesperată să citesc Bravo Girl în tren (în celălalt, că pînă la urmă am reuşit să prind unul). Astfel am aflat, de exemplu, că Hannah Montana e una şi aceeaşi cu Miley Cyrus şi că ambele sînt una şi aceeaşi cîntăreaţă pe care o mai prind cîteodată, în fuga telecomenzii, zbînţuindu-se pe un post de muzică şi cîntînd ceva cu „Party in the USA”. Se înţelege că m-am bucurat ca un copil căruia au început să-i dea tuleiele la coaie cînd am văzut cadoul oferit de revistă: o colecţie de abţibilduri cu Hannah Montana. În efuziunea mea sinceră şi dezinteresată, mi-am lipit două pe blugi şi restul pe rucsac. Dacă la abţibildurile de pe blugi mă gîndesc, totuşi, să renunţ, pe cele de pe rucsac cred că le voi lăsa acolo. Să ai abţibilduri cu Hannah Montana pe rucsac mi se pare că este, pe lîngă maximul de fiţă, un omagiu care trebuia adus comuniunii şi bunei-înţelegeri dintre om şi puştanii de liceu, ba chiar a aceleia dintre mine şi puştoaicele de liceu.

Pe lîngă asta, revista Bravo Girl m-a pus în faţa unui fenomen ceva mai trist: rom-engleza din publicaţiile pentru adolescenţi a atins cote de-a dreptul îngrijorătoare pentru viitorul acestei limbi complicate şi desuete – româna. „Distracţie” nu mai există în aceste reviste. E doar „fun”. De asemenea, numeroasele diminutive ale cuvântului „câine” au fost exterminate în masă şi înlocuite cu nemilosul „puppy”, iar banalul „cu siguranţă” a fost învins de „for sure”. Dar ce mai contează, cînd ni le dau pe Hannah Montana şi pe Miley Cyrus, adică tot pe aia? Next year o să-mi buy un rucsac original cu Hannah Montana for sure! O să fie sooo much fun!