Doi cre(s)tini
Un penticostal, un ortodox si o baba intra intr-un troleibuz. Stati asa, nu va speriati, ca nu-i banc. Chiar au intrat, si era troleul 61, daca va intereseaza. Ortodoxul, cu barba, imbracat in camasa neagra, raiati negri, adidasi albi. Penticostalul era mai hippie asa, cu blugi uzati, tricou cu o inscriptie profana si sapca neagra, cu un C mare pe ea. La baba nu m-am uitat. Ortodoxul se aseaza si incepe sa citeasca o carte de rugaciuni colorata cu rosu si albastru. Desi n-am vazut stema Stelei, presupun ca era o carte scrisa de Gigi Becali. Penticostalul intra in vorba cu el: “Doamne ajuta! Sunteti ortodox?” (A se vedea ca, in momentul in care cei trei au urcat in autobuz, nimeni nu si-a dat seama decat de baba ca-i baba, nu si de ortodox ca-i ortodox si nici de penticostal ca-i penticostal, dar eu sunt narator omniscient, de-aia mi-am permis sa va pun de la inceput in tema). In fine, ortodoxul confirma ca-i ortodox. Penticostalul, probabil vreun piarist al Bisericii Penticostale, il intreaba mieros: “Pai si nu vreti sa veniti la noi, la Biserica Penticostala?” Ortodoxul se intrerupe din citit. Se vede pe fata lui ca-i nitel zdruncinat in credinta. Se intreba, probabil, ce-i iese. Dar penticostalul nu face nici o oferta, asa ca ortodoxul isi lasa optiunile deschise: “Daca Domnul ma va chema, vin” (scriu “Domnul”, cu D mare, pentru ca banuiesc ca era vorba de Dumnezeu, nu de domnul director al Bisericii Penticostale sau de alti domni care fac recrutari pe-acolo). Penticostalul, sigur pe el si pe Domnul, se grabeste sa-l asigure de faptul ca Domnul e foarte interesat de serviciile lui: “Domnul va va chema sigur, ca are nevoie de oameni” Haida-de! E lipsa de forta de munca la Biserica Penticostala, ba, tata! Da’ ce-o face Domnu’ cu penticostalii astia, de-i trebuie asa multi? I-o pune sa vulcanizeze vreun nor, sa coasa vreo aripa de inger, sa sudeze vreo aura? Ortodoxul pare interesat: “Dar unde e biserica asta?” Penticostalul pare cam prost: “In Philadelphia” Ortodoxul: “Unde?!” Penticostalul se prinde ca pe ortodox il intereseaza filiala din Bucuresti: “Aaa, in Sebastian“. Apoi, conversatia incepe sa lancezeasca. Ortodoxul se ridica, cobora la urmatoarea. Cei doi nu uita, insa, sa-si dea o intalnire. Penticostalul: “Poate o sa ne revedem in ceruri“. Cu un ton de parca ar fi zis ca poate se vor revedea la coada in Carrefour. Ortodoxul e de acord: “Poate… Pace Domnului!“. Sfarsit.
Ce-i cu baba, intrebati? Nimic, baba era o figuranta.
0 thoughts on “Doi cre(s)tini”
“Ce-i cu baba, intrebati? Nimic, baba era o figuranta.” :))
nu cred. precis baba era de la SRI, e personaj principal kiar in eternul si fascinantul nesfirsit metraj “asteptindu-l pe haysam”, pentru linistea lui iliescu.
Iata un text BUN. Foarte bun. Excelent de bun, cum ar zice Liviu (Jerry) Giuranu… 😀
Ortodoxu avea curea la raiaţi? iar baba, eu cred că nu era de la sri; era unu de la Armata Salvarii in travesti.
cred ca mai bine ma uit pe goldart, macar vad ceva legat de o licitatie de arta… parerea mea 😛
…genial :)))
Savuros :))
Partea cu vulcanizatul norului,coaserea aripii de inger si sudarea unei aurei m-a terminat :))
multumesc pentru portia buna de ras 🙂
De cand iti citesc blogul am invatat sa rad in gand. Ceea ce probabil face si Domnul cand iti citeste blasfemiile.
Vorba lu’ bunica-mea: pacatosu’ nu merge prea des la biserica
:)))))))))))) super tare