Povestea primului amateur porn din București

Se întâmpla demult, cu mult înaintea erei smartphone-urilor. Un coleg, pe atunci redactor la un săptămânal de umor care chiar avea umor, era unul dintre cei 24 oameni din București cu telefon cu cameră. O cameră mizerabilă, filma cam ca frații Lumiere. Normal, colegul s-a gândit cam ce lucru interesant ar putea filma el cu noul său gadget (pe atunci se numea ”dispozitiv”, e drept) și, intelectual fiind, a ajuns la concluzia că o muie cel mai nimerit act artistic. Zis și muit. După primul weekend în compania camerei video, colegul a intrat mândru cu telefonul în redacție și a invitat tot colectivul să vadă ce filmare a făcut el cu bijuteria. Adunați ciorchine în jurul micuțului obiect magic, colegii au asistat la ceea ce părea a fi, într-adevăr, o partidă de sex oral. În sensul că se vedea, foarte neclar și încețoșat, un cap de penis și un cap de om mișcându-se la unison. După două minute, fabulosul filmuleț încetează. Beneficiarul lui își privește semeț colegii, așteptând să fie ridicat în slăvi. Dar colegii erau cam nedumeriți. Cer să vadă din nou filmulețul, iarăși se adună, iarăși se chiorăsc încercând să distingă ceva. Într-un târziu, unul dintre ei, mai curajos, cu ochii încă pe minusculul ecran, îndrăznește:

- Așa, și tu care ești?